1. Statutul numelui: In uz.
2. Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează (i) -; Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii); Papaianopol, (1992) propune ca membri următoarele ulităţi litostratigrafice (în ordine stratigrafică): Stratele de Valea lui Cernat – Meoţian superior, Ponţian inferior, partea inferioară a Ponţianului mediu, Stratele cu abichi – Ponţian mediu, partea inferioară a Ponţianului superior, Stratele cu Congeria rhomboidea – Ponţian mediu, Stratele de Valea Trăistarului – Ponţian mediu, Stratele cu Phyllocardium – Ponţian superior, Stratele de Valea Salciei – Ponţian superior, = Strate cu Lunadacna şi Luxuridacna şi Stratele de Valea Budureasca – Dacian şi Romanian inferior. Marinescu et al., (1998) enumeră următoarele subunităţi: Membrul de Valea lui Cernat, Membrul de Valea Vacii, Membrul de Tătaru, Membrul de Şipot (echivalent cu Membrul de Pănătău), Membrul cu cărbuni, Membrul de Băneşti şi Membrul de Valea Budureasca; (iii): Depresiunea Getică, Avantfosa Internă dintre văile Dâmboviţa şi Buzău.
3. Vârsta: Meoţian superior, Ponţian, Dacian inferior.
4. Sinonimie:
5. Localitatea tip (i) Călugăreni, judeţul Prahova; Răspândire geografică (ii): Subcarpaţii Munteniei, între văile Buzău şi Dâmboviţa. Harta geologică 1:200,000, foaia 36-Ploiești, caroul b2; Harta geologică 1:50,000, foaia 130d-Călugăreni Ceptura.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiune argiloasă-nisipoasă ce poate cuprinde şi faciesuri cărbunoase care pot fi raportate stratigrafic Ponţianului mediu (Portaferrianului), dar şi altui nivel stratigrafic (Dacian superior – Romanian inferior). Papaianopol (1998), Marinescu et al. (1998).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Membrul de Valea Salciei al Formaţiunii de Călugăreni. Limita superioară este la contactul cu Membrul de Budureasca al Formaţiunii de Craiova.
9. Conţinut fosil; Consideraţii biostratigrafice: La nivelul Meoţianului superior sunt citați următorii taxoni: Psilunio (P.) subrecurvus, Dreissenomya (D.) rumana, D. (D.) unionides, D. (Sinucongeria) primiformis, Congeria (Mytilopsis) panticapaea, C. (Andrusoviconcha) navicula, Theodoxus semiplicatus, Turricaspia wenzi. La nivelul Ponţianului se individualizează din punct de vedere faunistic prin apariţia şi larga dezvoltare a limnocadiidelor salmastre. Peste depozitele cu faună meoţiană se dispun iniţial sedimente ce conţin resturi fosile ale genurilor Paradacna, Limnocardium, Congeria şi Valenciennius ce indică Ponţianul inferior (stratele cu Paradacna abichi). La nivelul Ponţianului mediu se disting mai ales speciile Congeria subrhomboidea, C. rhomboidea şi C. rumana. Alte genuri prezente sunt: Rhombocongeria, Parvidacna, Plagiodacna, Euxinicardium, Tauricardium, Pontalmyra, Pseudocatillus, Chartoconcha, Dreissena, Phyllocardium, Zamphiridacna, Prosodacnomya, etc. Ponţianului superior îi este caracteristică în cadrul acestei formaţiuni o asociaţie cu specii ale genurilor Paradacna, Chartoconcha, Lunadacna, Caladacna, Luxuridacna, Dreissena, Tauricardium, Bosphoricardium, Phyllocardium, Pontalmyra, Plagiodacna, Prosodacna, Dreissenomya şi Viviparus. La partea inferioară a depozitelor Ponţianului superior poate fi prezent uneori şi nivelul superior separat ca „strate cu Paradacna abichi”. In continuare se remarcă lipsa depozitelor care pot fi raportate Dacianului inferior, iar părţii superioare a acestui etaj îi sunt raportate cu psilodonţi din grupurile haueri şi conversus. Alte apariţii faunistice sunt legate de genurile Zamphiridacna, Horiodacna, Limnodacna şi Euxinicardium, cărora li se adaugă şi primele aparţii ale genului Pristinunio. In depozitele romaniene se remarcă în primul rînd dezvoltarea faunelor de apă dulce. In Romanianul inferior sunt citate genurile Jazkoa, Unio, Psilunio, Pristinunio, Pisidium, Dreissena cărora li se adaugă specii de gasteropode raportate genurilor Viviparus, Melanopsis, Bulimus, Emmericia şi Theodoxus.
10. Mediu depoziţional: Lacustru, îndulcit la nivelul Meoţianului superior, cu revenire la un mediu slab salmastru în timpul Ponţianului şi Dacianului, dar cu îndulcire definitivă odată cu debutul Romanianului inferior.
11. Corelări:
M. Ţicleanu, 2011
Literatura citată
Marinescu Fl., Mărunţeanu M., Papaianopol I., Popescu Gh., 1998, Tables of correlation of the Neogene deposits in Romania. Rom. Jour. Stratigraphy, 78, 181-185.
Papaianopol I., 1992, Studiul stratigrafic al Neogenului din molasa pericarpatică. (Sectorul dintre valea Cricovul Sărat şi valea Nişcovului). Rezumatul tezei de doctorat Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi. Conduc. Şt. Prof dr. Liviu Ionesi.