1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Domeniul Danubian Intern, Unitatea Sirinia.
3. Vârsta: Bathonian inferior-Callovian inferior (Stănoiu et al., 1996, p. 50).
4. Sinonimie: “Orizontul calcarelor feruginoase oolitice (stratele de Klaus)” (Răileanu, 1953, p. 369); “Klausschichten” (Jekelius, în Macovei et al., 1956, p. 48); “Formaţiunea de Saraorschi” (Stănoiu et al., 1996, p. 50); “strate de Klaus” (Iordan, 1966, p. 263 şi fig. 1 la p. 257); “Couches de Klaus” (Codarcea, 1940, p. 30).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Ogaşul Saraorschi (la Grebenul românesc)(Răileanu, op. cit. p. 369); (ii) Cioaca Zapotoca, Leştile Mari (Răileanu, op. cit. p. 371); Harta geologică 1: 200,000, foaia 40-Turnu-Severin, carourile a1, b1 (Savu et Ghenea, 1967; Savu et al., 1966); Harta geologică 1: 50,000, foaia 156a-Șvinița (Năstăseanu et al., 1982).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Răileanu (op. cit. p. 369) descrie “un banc gros de 40 cm, de calcare feruginoase oolitice de culoare roşu închis. La microscop se văd în aceste calcare granule colţuroase de cuarţ sub 1 mm. Foraminifere, sfărâmături de plăci de Echinizi, mai rar de Brachiopode, Lamelibranhiate şi Belemniţi. In mod predominant se observă oolite formate din pelicule feruginoase. Cimentul rocii este calcaros, impregnat cu oxizi de fier, ceea ce imprimă acestor calcare culoarea roşu închis.”
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Răileanu (op. cit. p. 369-370).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Sirinca, Bajociană (Stănoiu et al., op. cit. fi. 5 la p. 56). La Răileanu (op. cit. p. 369) această limită este la contactul cu “Orizontul calcarelor vişinii spatice”. Limita superioară, discordantă, este la contactul cu Formaţiunea de Topliţa (Stănoiu et al., op. cit. fig. 5 la p. 56).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Răileanu (op. cit. p. 369-370) prezintă o lungă listă de amoniţi între care specii bathoniene (Oppelia aspidoides, O. fusca, Hecticoceras inflexum, Perisphinctes aurigeras) şi calloviene (Macrocephalites macrocephalus, Thysanolytoceras adeloides).
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări:
Literatura citată
Codarcea A., 1940, Vues nouvelles sur la tectonique du Banat Méridional et du Plateau de Mehedinţi. AN, 20, 1, 1-74.
Iordan Magdalena, 1966, Contribuţii la orizontarea Doggerului din zona Sviniţa. D. S. Inst. Geol., 52, 1, 255-271.
Macovei, G., Atanasiu, I., Codarcea, A., Dumitresco, I., Filipesco, M., Grigoraş, N., Jekelius, E., Kräutner, Th., Macarovici, N., Mateesco, St., Mrazec, L., Murgeanu, G., Paucă, M., Popesco, Gr., Popesco-Voiteşti, I., Preda, D.M., Protesco, O., Simionesco, I., Stefănesco, D., Streckeisen, A., Văscăuţanu, Th., 1956, Roumanie. In: P. Pruvost (ed.) Lexique Stratigraphique International. Europe. Fasc. 13a, 119 p.
Năstăseanu S., Bercia I., Bercia E., Avram E., Dinică I., 1982, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 156a-Sviniţa (macheta). Raport, F. G.
Răileanu Gr., 1953, Cercetări geologice în regiunea Sviniţa-Faţa Mare. Bul. şt. Acad.,5, 2, 307-409.
Savu H., Ghenea C., Ghenea Ana, 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 40-Turnu Severin.
Savu H., Ghenea C., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 40-Turnu Severin. Notă explicativă, 29 p.
Stănoiu I., Ţicleanu M., Neagu T., Popa M., Diaconiţă Dorina, 1996, Studiul stratigrafic, facial şi paleoambiental al formaţiunilor liasice cu cărbuni din Bazinul Sirinia. In: Simp. Resurse mimerale. Fundaţia oamenilor de ştiinţă Prahova, Bul. Informativ, 3, 2, 45-51. Ploieşti.