Formaţiunea de Borod

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Borod.

3.  Vârsta: Miocen inferior (Eggenburgian)-Badenian.

4. Sinonimie: “couches de Valea Cetea” (Moisescu, 1990, p. 172);“Borod Formation” (Petrescu et al., 2000, p. 64; Popa, 2000, p. 94; Popa et Chira, 2000, p. 397). v. şi fişa Stratele de Valea Cetea.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i); Pârâul Lupului, afluent stâng al Văii Băiţa şi forajul 3163, la nord de localitatea Borod (47o10'30''N, 22 o 36'30''E), jud. Bihor (Popa, 2000, p. 94 şi fig.1); (ii) Bandă lată de 250-300 m, bordând cristalinul Munţilor Plopiş între văile Cetea şi Răchiţii. In foraje apare spre vest la Gheghie; spre est se presupune că ajunge până la Valea Hăituri. Pe Harta geologică sc. 1:200,000, foaia 9 -Şimleul Silvaniei formaţiunea se extinde în caroul b3, c3 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Definiţia generală a formaţiunii: “gray to blackish silty, fine micaceous, fossiliferous marls and clays interlayered with silts, sands, sandstones, microconglomerates and coal” (Popa, 2000, p. 94).   Popa et Chira (op. cit., p. 397) dau următoarea descriere: “grey and blackish, sometimes green-violet siltic marls with interbedded silts and also sands with coals”. Formaţiunea are un stratotip compozit. La localitatea tip, unde nu se vede baza formaţiunii,  a fost descris un segment al formaţiunii, de 3,5 m grosime, constituit (în ordinea succesiunii stratigrafice) din:

- 1 m argile verzui, local verzi, cu lentile de cărbuni

- 0,5 m marnă cenuşie, fosiliferă

- 1 m nisipuri grosiere, micacee, cu intercalaţii subţiri de argile gălbui-roşcate.

In forajul 3163 formaţiunea a fost traversată pe o grosime totală de 204 m. Aici a fost atins contactul cu fundamentul. Forajul 575 de pe Valea Cetea (la NE de localitatea Borozel) a traversat formaţiunea pe o grosime de 215 m (în intervalul 75-290 m) (Popa et Chira, op. cit., fig. 1 la p. 398).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popa (op. cit., p. 94-97 şi fig. 1, 2); (ii) Moisescu (op. cit., p. 169-194); Popa et Chira, op. cit., 397-406); Petrescu et al. (op. cit., p. 66, fig. 2).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu fundamentul cristalin al Munţilor Plopiş. Limita superioară, discordantă, este la contactul cu Formaţiunea de Corniţel.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Gasteropode, bivalve, scaphopode, foraminifere, ostracode. Moluştele constituie trei asociaţii: 1. Pirenell-Theodoxus-Tympanotonos; 2. Turritella-Anadara; 3. Alvania-Ringicula-Pyramidella. Studii palinologice şi de nannoplancton (Petrescu, op. cit., p. 63-71; Popa, op. cit., p. 96-97) au evidenţiat asociaţii sporopolinice cu Juglandacee şi nannoplancton calcaros; (ii) Nannoplanctonul calcaros relativ sărac constituie asociaţii cu Helicosphaera ampliaperta care indică Zona NN4; cu Calcidiscus leptoporus (Zona NN4b); cu Calcidiscus annulatus (Zona NN5a). Aceste asociaţii indică vârsta Ottnangian (partea superioară a Miocenului inferior, probabil şi Badenian inferior) (Popa et Chira, op. cit., p. 397.

10. Mediul depoziţional: Mediul depoziţional a fost salmastru în partea inferioară (în Eggenburgian), apoi normal marin (în Badenian).

11. Corelări: