Formaţiunea Calcarelor Nodulare şi cu Bioturbaţii

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii)  Formaţiunea are un Membru Dolomitic, în bază şi un  Membru Heterolitic, la partea superioară; (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: Spathian superior-Aegean inferior.

4. Sinonimie: “rother Lias-Marmor (Adnether Schicht) ” (Peters, 1867, p. 23); pro parte “Schreyeralmschichten von Hagighiol und Baschkoi” (Redlich, 1896, p. 501); “Rote Schreyeralmkalke mit Fossilien” (Kittl, 1908, p. 470); “Complexul calcaros-dolomitic” (Mirăuţă, 1966a, p. 281; 1966b, p. 124); pro parte “Formaţiunea dolomitelor şi a calcarelor dolomitice” şi “Formaţiunea calcarelor de Hagighiol l.s. în facies de Schreyeralm-Hallstatt” (Patrulius et al., 1974, p.  21 şi 26); pro parte “Formaţiunea dolomitelor şi a calcarelor dolomitice” (Patrulius et al., op. cit., p. 21);  “Complexul calcaros-dolomitic” şi “Complexul calcarelor de Deşli-Caira” (Grădinaru, 1976, p. 16 şi 18); “Formaţiunea calcaroasă-dolomitică” (Mirăuţă, în Mirăuţă et al., 1981, p. 19; 1985, p. 3; 1986, p. 17); “calcareous-dolomitic formation” (Mirăuţă, 1982, p. 68); “Formaţiunea calcaroasă-dolomitică în facies de platformă” (Mirăuţă, în Mirăuţă et al., 1985, p. 3); “Formaţiunea calcarelor nodulare şi cu bioturbaţii” (Baltres, în Baltres et Mirăuţă, 1987, p. 26; 1995, p. 1; Baltres, 2003, p. 61); “Caerace Fm” (partea ei inferioară) (Grădinaru, 2000, p. 23); “Trei Fîntîni Formation” (partea ei inferioară) (Grădinaru op. cit., p. 16, nom. nud.); “Hallstatt-type massive, well bedded limestones” (Grădinaru, op. cit., p. 17, pentru profilul Deşli Caira); “Desli Caira Limestone” (Grădinaru, op. cit., p. 20); “Dolomitic cupola” şi “brick-red Hallstatt-type limestones” (Grădinaru, op. cit., p. 19, pentru zona Cazalgic Bair).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Forajul 69.804-Agighiol. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5645.930; Y= 4990.290, Jud. Tulcea. Materialul geologic (intervalul stratigrafic 161,7-314,3 m) se găseşte în Litoteca I.G.R; (ii) Baltres et Mirăuţă (1995, p. 37-73) citează 64 localităţi în care este cunoscută formaţiunea, în zonele anticlinalelor Somova şi Marca şi la est de valea Teliţei; Harta geologică a României, 1: 200,000, foaia 38-Tulcea, carourile a3, a4, b3, b4, c3, c4 (Mirăuţă et al., 1967; 1968), foaia 39-Sulina, caroul b1 (Mutihac et Bandrabur, 1967); Harta geologică a României, 1: 50,000, foile 135a+c-Somova+Cataloi (Baltres et al., 2016), 135b+d-Tulcea+Agighiol (Baltres et al., 2014; Mirăuţă et Panin, 1979), 153a-Babadag (Szasz et al., 1981; 2018), 153b-Sarichioi (Baltres et al., 2012), 136c- Mahmudia (Baltres et al., 2016).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Singurul profil complet al formaţiunii este oferit de forajul 69.804-Agighiol (Baltres et al., 1990, p. 6-9). In acest foraj formaţiunea se aşterne peste  granitoide de tip Cazalgic Bair şi este urmată de Formaţiunea Calcarelor cu Cherturi. Ea are 152,6 m grosime. La secţiunea tip a fost identificat un Membru Dolomitic, inferior, gros de 90,5 m şi un Membru Heterolitic, gros de 62,1 m, constituit din calcare cu bioturbaţii şi din cupluri binare marne-calcare cu pronunţate caractere nodulare. In alte arii de dezvoltare se constată variaţii de facies şi grosimi de circa 60 m. Rocile care o compun sunt: dolomite policrome, cu relicte de bioturbaţie,  calcarenite şi calcirudite oncoidale şi oolitice, calcare policrome cu structuri nodulare şi de bioturbaţie, stromatolite minore, structuri Stromatactis, dikeuri neptuniene, structuri de subsoluţie, brecii intraformaţionale; alternanţe de marne şi calcare nodulare. Variate structuri de bioturbaţie au fost descrise de Baltres (1999, p. 5-7). La Deşli Caira succesiunea, de 38 m grosime, este alcătuită din 36 de strate (numerotate de Grădinaru op. cit., p. 21: 800-835, în Secţiunea B). Microfaciesurile calcarelor din acest profil au fost descrise de Baltres (2000, p. 80). La Tulcea Veche formaţiunii îi sunt asociate intruziuni şi curgeri de bazalte amigdaloide cu pepperite.

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Baltres (în Baltres et Mirăuţă, op. cit., p. 26-29). Primele hărţi care consemnează formaţiunea (“Harta geologică la baza loessului - Zona Parcheş-Mineri” (sc. 1:25,000) şi “Formaţiunile triasice din zona Parcheş-Malcoci”, sc. 1: 50,000, sunt anexate în Baltres et Mirăuţă (op. cit.); (ii) Baltres (op. cit., 2003, p. 61-63).

8. Limite: Formaţiunea urmează în superpoziţie stratigrafică  Formaţiunii de Somova, în aria anticlinalelor Somova şi Marca. La est de Valea Teliţei (Agighiol, Cazalgic Bair, Taş Bair) stă pe granite. La Câz Bair (la N. Bălcescu) stă pe Gresia de Bogza. Formaţiunea Calcarelor Nodulare şi cu Bioturbaţii este urmată în succesiune stratigrafică de Formaţiunea Calcarelor cu Cherturi.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Principalele grupe de organisme: amoniţi, echinoderme (holothurii, etc), bivalve cu cochilie subţire, microgasteropode, brachiopode, conodonte, foraminifere, ostracode, calcisfere. Simionescu (1910a, p. 469-481) a descris de la Deşli Caira o faună de amoniţi cu: Leiophyllites confucii (Dien.), L. pradyumna (Dien.), Japonites dobrogiacus Sim., Danubites celtitoides Kittl (Zona Leiophyllites pradyumna a Anisianului inferior cf. Patrulius et al., op. cit., p. 32). La Deşli Caira Grădinaru (op. cit., p.17-18; 21-22) a identificat 11 nivele cu amoniţi de vârstă spathiană şi anisian inferioară. Asociaţiile de conodonte de aici aparţin Zonei Timorensis şi probabil Zonei Regale (Mirăuţă, în Baltres et Mirăuţă, op. cit., p. 26-27). Lista acestor asociaţii se găseşte în Mirăuţă (2000, p. 81-84). Grădinaru (op. cit., p. 32) citează faune de amoniţi de la nord şi est de Nicolae Bălcescu (Spathian-Anisian inferior).

10. Mediul depoziţional: Şelf carbonatic cu sedimentaţie lentă, favorabilă proceselor extinse de bioturbaţie şi de diageneză submarină.

11. Corelări: In aria de răspândire maximă a Formaţiunii de Niculiţel calcare nodulare şi cu bioturbaţii, de tipul şi de  vârsta celor ale formaţiunii aici descrise, alternează cu bazaltele, demonstrând contemporaneitatea magmatismului efuziv submarin cu sedimentarea Formaţiunii Calcarelor Nodulare şi cu Bioturbaţii (Baltres, în Baltres et Mirăuţă, op. cit., p. 23 şi fig. 3).