Stratele de Bigăr

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Membrul de Buschman şi Membrul Ceisu (Stănoiu et Grigore, 1997, p. 255);  (iii) Domeniul Danubian Intern, Unitatea de Sirinia.

3.  Vârsta: Bathonian inferior-Callovian mediu.

4.  Sinonimie: “Couches de Bigăr” (Codarcea, 1940, p. 32); “Stratele de Bigăr” (Răileanu, 1953, p. 376); “Şisturile cu Posidonomii” (Iordan, 1966, p. 263); “Formaţiunea de Bigăr” (Stănoiu et al., 1996, p. 49 şi fig. 5 la p. 56); “The Bigar Formation” (Stănoiu et Grigore, ibidem).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Ogaşul Dragosela, la nord de Bigăr, jud. Caraş Severin; (ii) Zona centrală a Bazinului Sirinia, Harta geologică 1: 200,000, în Codarcea (op. cit); Harta geologică 1: 200,000, foile 32-Baia de Aramă, caroul d1 (Năstăseanu et Bercia., 1968; Năstăseanu et al., 1968), 40-Turnu Severin, caroul a1 (Savu et Ghenea, 1967; Savu et al., 1966); Harta geologică 1: 50,000, foile 140c-Svinecea Mare (Pop et al., 1994; 1997a; 1998 ), 156a-Șvinița (Năstăseanu et al., 1982).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Codarcea (op. cit., p. 376) dă următoarea descriere: “schistes argilo-marno-gréseux, légèrement micacés, de couleur grise, verte et rouge. Ces schistes contiennent des moules d’Ammonites, et entre Bigăr et la vallée de la Sirinia ils recèlent aussi des Posidonomies, que Tietze a déterminées come étant des Posidonomya opalina Quenst.”. Răileanu (op. cit., p. 376) dă următoarea descriere a secţiunii tip: “şisturi marnoase mai dure sau mai friabile, de culoare vânătă cu nuanţă verzui-negricios. La microscop se vede că roca este constituită dintr-o masă pulverulentă, marnoasă, cu sfărâmături de Lamelibranhiate şi uneori de Belemniţi. Aceste şisturi conţin pe Posidonomia alpina Grass., fragmente de Belemnites cfr. hastatus Blainv. Şi resturi de Amoniţi nedeterminabili specific. Către partea superioară aceste şisturi devin mai stratificate, au intercalaţii de marne calcaroase în plăci şi mai sus trec în calcare marnoase bine stratificate, care suportă calcare vinete şi calcare roşii cu silicifieri”. Stănoiu et al. (op. cit., p. 49-50) dau următoarea descriere: “Formaţiunea de Bigăr, de 200 m grosime, este reprezentată prin marne cenuşii cu Macrocephalites macrocephalus Schlotheim. La partea terminală, unde marnele devin mai calcaroase (cu Macrocephalites cf. compressus Quenstedt), apar două intercalaţii de calcare marnoase violacee nodulare cu grosimi submetrice, din care s-au determinat protoglobigerinide, prodisoconce şi amoniţi precum Caliphylloceras mediterraneum Neumayr?. Peste intercalaţiile de calcare argiloase nodulare vişinii apar din nou marne calcaroase şi marnocalcare cenuşii, pe circa 10 m grosime care ar putea corespunde Callovianului mediu, eventual şi superior”. Stănoiu et Grigore (ibidem) descriu astfel cei doi membri ai formaţiunii: “Buschman Member (lower) of 170-180 m thick; is built up of  grey marls with thin interbeds of more carbonatic facies with protoglobigerinids, prodisoconchs and ammonites as Macrocephalites macrocephalus. The upper therm is Ceisu Member of 20-30 meters thickness; this is built up of grey carbonatic marls with Macrocephalites compressus and by two thin interbeds of nodular limestones of dark red colour with remains of prodisoconchs, protoglobigerinids and Phyloceratids.”

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Schafarzik (1912, citat de Răileanu, op. cit., p. 376); (ii) Codarcea (op. cit., p. 32), Răileanu (op. cit., p. 376).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Sirinca, bajociană; limita superioară este la contactul cu Formaţiunea Calcarelor cu Silicolite (Stănoiu et al., op. cit., fig. 5). După Răileanu (op. cit., p. 377) peste Stratele de Bigăr urmează “Orizontul cu jaspuri”. Codarcea (op. cit., p. 32) menţionează caracterul gradat al limitei superioare a Formaţiunii de Bigăr.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) v. mai sus, Secţiunea tip.

10.  Mediul depoziţional: Marin.

11.  Corelări: Răileanu (op. cit., p. 377) corelează Stratele de Bigăr cu şisturile cu Posidonomya alpina din regiunea Piatra Craiului-Pietricica. Membrul de Ceisu al Stratelor de Bigăr se corelează cu Formaţiunea de Topliţa.