Formaţiunea cu Sare din Depresiunea Transilvaniei

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);

Unitatea structurală (iii): (i) Constituie membrul inferior al Formaţiunii de Mireş (Popescu et al., 1995, fig. 5 la p. 7); (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Pe schemele stratigrafice din Popescu et al. (1995, fig. 4 la p. 6 şi fig. 5 la p. 7) vârsta acestui membru al Formaţiunii de Mireş este fie Badenian inferior (Langhian, Wieliczian), fie Badenian superior (Kossovian).

4. Sinonimie: “Orizontul inferior (breciile sedimentare cu masive de sare)” (Pătruţ, 1952, p. 101); “formaţiunea cu sare” (Ciocârdel, 1953, p. 133; Vancea, 1960, p. 20; Vasilescu et al., 1968, p. 43); “orizontul cu sare” (Ciupagea et al., 1970, p. 69); “Membrul de Ocna Dejului” (Meszaros, 1991, citat de Popescu, 2001, în fişa litostratigrafică Formaţiunea de Mireş); “Ocna Dejului Member” (Popescu et al., 1995,  p. 8 şi fig. 4 la p. 6); “Chemical rocks” (Popescu et al., 1995, fig. 5 la p. 7).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) De jur-împrejurul marginilor Depresiunii Transilvaniei, în legătură cu anticlinalele diapire din zona intens cutată: Dej, Unguraş, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureş, Ocnişoara, Ocna Sibiului, Mercheaşa, Mărtiniş, Ideciu, Praid, Sovata, Brîncoveneşti, Sărăţeni (Ciupagea et al., ibidem). Iviri de sare sunt cunoscute în Valea Şieu, la Pintic, sud Gurghiu, Săcalu de Pădure, Ideci, Jabeniţa, Valea Sărată (între Bistriţa şi Reghin). Ciocârdel (ibidem) citează sare masivă care se iveşte la Pintic, pe şoseaua Pintic-Uila şi pe dreapta şoselei Batoş-Uila, la sud de Gurghiu, la Săcalu de Pădure, la Brâncoveneşti, Ideci. In interiorul Depresiunii formează un depozit cu grosimi variabile (v. tabelul 1, în Ciupagea et al., idem, p. 70). In foraje Formaţiunea cu Sare a fost interceptată în numeroase localităţi (Vancea, idem, Tabelul 2 la p. 21); Harta geologică 1:200,000, foile 10-Cluj, 11-Bistriţa, 18-Turda, carourile a4, b4; 19-Tîrgu Mureş.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): In zona Bistriţa-Reghin Ciocârdel (ibidem) descrie formaţiunea ca fiind alcătuită din marne, argile sărate şi sare masivă. La Băile Slătiniţa “în argila care însoţeşte sarea, se observă rar blocuri de şisturi cristaline, calcare şi cuarţite de dimensiuni reduse (0,1-0,2 m diametru)”. In sud-estul şi estul Depresiunii Transilvaniei (Mercheaşa şi Praid) Formaţiunea cu Sare de peste Tuful de Perşani este argilo-marnoasă, cenuşie, cu intercalaţii lenticulare de sare şi poate depăşi 1000 m grosime (Vasilescu et al., idem, p. 43-44). In sud-vestul Depresiunii peste Tuful de Totoi, la Dumitra, apar 8-10 m de gipsuri. Gipsuri sunt cunoscute şi la Dobîrca şi Apoldul Mare. La Presaca-Păuca sarea, groasă de 432 într-un foraj, se presupune că se aşterne tot peste Tuful de Totoi, echivalent al Tufului de Dej (Vancea, idem, p. 35). După Ciupagea et al. (idem, p. 69) “orizontul cu sare” urmează peste Tuful de Dej şi atinge grosimi de până la 1800 m în zonele diapire din vestul şi estul Depresiunii Transilvaniei.

7.   Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Meszaros (1991, citat de Popescu în fişa litostratigrafică Formaţiunea de Mireş).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Tuful de Dej. Limita superioară este la contactul cu Şisturile cu Radiolari.

9.   Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10. Mediul depoziţional:

11. Corelări: După Popescu (v. fişa litostratigrafică Formaţiunea de Mireş) echivalentele unităţii litostratigrafice descrise aici sunt: depozitele evaporitice ale Miocenului mediu din Subcarpaţi (“Brecia sării cu sare“;“Brecia de Cosmina “Gr. Popescu, 1951) sau cu “Orizontul breciei sării” (Fl. Olteanu, 1951).