Formaţiunea cu Sare de la Sovata și Praid

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii):(iii) Depresiunea Sovatei, Depresiunea Praid.  

3.  Vârsta: Badenian superior.

4. Sinonimie: “formaţiunea cu sare” (Peltz et Peltz, 1970, p. 91); “Orizontul sării” (Gherasie, 1977).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii):(ii) Staţiunea Sovata (platoul “Intre Sărături”); Praid şi Corund, de-a lungul Ridicării Ilimbav-Benţid-Gurghiu (sau Odorhei-Praid-Gurghiu) din estul Depresiunii Transilvaniei; Harta geologică 1: 200,000, foaia 20-Odorhei, caroul a1 (Săndulescu et al., 1968; Vasilescu et al., 1968). Formaţiunea cu Sare aflorează începând de la Staţiunea Ghera spre NE până la Lacul Sărat. Aflorimentele sunt situate între curbele de nivel de 500 şi 525 m. Colţi de sare pot fi văzuţi pe malurile Lacului Sărat din nordul staţiunii Sovata, la coada Lacului Roşu (la “Muntele de Sare”), precum şi în vecinătatea unei parcări-camping din mijlocul staţiunii. In partea mijlocie a Depresiunii Praidului la confluenţa Văii Tarnava Mică cu Paraul Corund, Formaţinea cu Sare constituie Dealul Sării, care ajunge la altitudinea de 577 m. Acest relief este al unui dom diapir cu diametrul mediu de 1,3 km, care urcă de la o adâncime de 3 km. Exploatarea subterană a sării se face până la cota 230 m în sectorul Telegdy din nord-estul zăcământului. Un alt perimetru vechi de exploatare se află în sud-vestul zăcământului.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): In Depresiunea Sovata Formaţiunea cu Sare este constituită din sare stratificată, impură (conţine fragmente de argilă şi de gresie) care are caracter de stâlp diapir adânc de 2 km, având proiecţia la suprafaţă elipsoidal-alungită, cu axe de 1,7 şi 0,7 km lungime, constituind platoul “Între Sărături”. In Depresiunea Praid Formaţiunea cu Sare poate atinge o grosime de 2000 m şi este constituită din două unităţi litostratigrafice-structurale: Sarea care constituie un zăcământ de tip stâlp diapir şi Înfăşurătoarea zăcământului sau Brecia Sării. “Sarea este în cea mai mare parte impură şi prezintă o stratificaţie marcată de benzi subdecimetrice de culoare cenuşie, cu nuanţe mai deschise ori mai închise, funcţie de cantitatea de material argilos pe care o conţine” (Baltres, 2003, p. 7-8). Brecia Sării are pe creştetul zăcământului o grosime de 45-83 m, şi este constituită din sedimente marnoase sărate, cenuşii-verzui şi cafenii. Aceste sedimente sunt uneori masive, alteori stratificate şi conţin intercalaţii subţiri de nisipuri sau de gresii calcaroase, tari, precum şi blocuri de sare de diferite dimensiuni. Tot în Depresiunea Praid se află şi zăcământul de la Corund în care Formaţiunea cu Sare are grosimea de 945 m. Creştetul sării este aici la adâncimea de 1850 m. Aici, la suprafaţa terenului, se văd efectele dinamicii sării (izvoare sărate ascendente, depuneri de carbonaţi filonieni, rubanaţi pe falii de tensiune, depuneri de cruste carbonatice şi saline.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Peltz et Peltz (1970, p. 91); Gherasie (1977).

8.  Limite: Limita inferioară, interceptată în Depresiunea Praid este la contactul cu Tuful de Dej (într-un foraj de la Ocna de Sus). Tuful de Dej, gros de 80 m, vine în contact cu fundamentul cristalin la adâncimea de 2880 m. Limita superioară este la contactul cu Orizontul Şisturilor cu Radiolari (Gherasie, 1977) în Depresiunea Praid.

9.   Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10. Mediul depoziţional:

11. Corelări: