1. Statutul numelui: Valid, în uz.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea conţine Membrul de Baimaclia, în bază; (iii) Platforma Moldovenească.
3. Vârsta: Miocen superior (Sarmatian inferior=Buglovian superior-Volhinian inferior).
4. Sinonimie: “Argilele de la Ungheni” (Văscăuţanu, 1929, p. 86); “argile bazale” (Simionescu, 1903 şi David (1916, 1922, citaţi de Ionesi et al., 2005, p. 205);“Argilele cu Cryptomactra” (Grasu et al., 2002, p. 253).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Ungheni, malul stâng al Prutului, amonte de pod (Republica Moldova), la 500-600 m spre nord de calea ferată (Văscăuţanu, 1929, p. 85; Ionesi et al., 2005, p. 225, fig. 31). Aflorimentul a dispărut sub alunecări de teren. Ionesi et al. (2005, p. 206) indică un lectostratotip la Santa Mare (Pârâul Roşu) precum şi Cariera Vlădiceni-Iaşi care deschide partea superioară a formaţiunii şi contactul cu formaţiunea acoperitoare; (ii) Formaţiunea este extinsă în perimetrul Nord Cotnari-Sud Soroca-Cahul-Bârlad (v. hartă în Ionesi et al., 2005, p. 206 şi figura 24).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) “păturile de argilă de la Ungheni nu trec de 5-6 m…se pot deosebi două orizonturi deosebite din punct de vedere al stratificaţiunii…la bază stau argile fine unsuroase, albastru-verzui, în cari numai rarele intercalaţiuni de argilă nisipoasă sau nisip fin feruginos, cel mult de 2-3 cm grosime, ne mai indică stratificaţia lor în pături orizontale….Spre partea superioară a zăcământului, argila devine din ce în ce mai şistoasă, până când trece în şisturi fin stratificate şi sfărâmicioase, totodată fiind şi mai desalinată.” (ii) După Ionesi et al. (2005, p. 206) Argilele cu Cryptomactra au sub 250 m grosime, sunt omogene litologic şi faunistic şi au extindere regională mare.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Văscăuţanu (1929, p. 86); (ii) Ionesi et al. (2005, p. 205-259).
8. Limite: Limita inferioară se situează la contactul cu Argilele de Darabani-Mitoc, volhiniene. Limita superioară este la contactul cu Nisipurile de Bârnova (pe dreapta Prutului) şi cu Formaţiunea de Muntele (pe stânga Prutului).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Faună de bivalve şi gasteropode descrisă de Văscăuţanu (1929, p. 89-108), revizuită de Ionesi et al. (2005, p. 226-227, Tabelul 14); microfaună de foraminifere (Ionesi et al., 2005, p. 229-230, Tabelul 15).
10. Mediul depoziţional: Marin, şelf carbonatic cu adâncimi sub 150 m (Ionesi et al., 2005, p. 259).
11. Corelări: Formaţiunea cu Cryptomactra se corelează către vest cu Formaţiunea de Dealul Mare, arenitică. Contactul, tranşant, are loc la abruptul Coasta Hârlăului (Tufescu, 1937, din Ionesi et al., 2005, p.207). Simionescu (1977, p. 229) corelează “Complexul marno- nisipos” din bazinul văii Trebiş, afluent al Bistriţei (la NV de Bacău) cu Formaţiunea cu Cryptomactra.
Literatura citată
Grasu C., Brânzilă M., Miclăuş Crina, Boboş I., 2002, Sarmaţianul din sistemul bazinelor de foreland ale Carpaţilor Orientali. Ed. Tehnică, 407 p.
Ionesi L., Ionesi Bica, Lungu A., Roşca V., Ionesi V., 2005, Sarmaţianul mediu şi superior de pe Platforma Moldovenească. Ed. Academiei, 558 p.
Simionescu Teodora, 1977, Studiul geologic al sarmaţianului şi Meotianului dintre Valea Bistriţei şi Valea Răcăciuni (Bacău). AN, 51, 225-257.
Tufescu V., 1937, Dealul Mare - Hârlău. Bul. Soc. Rom. Geogr., 57.
Văscăuţanu T., 1929, Fauna argilelor sarmatice de la Ungheni. AN, 13, 85-120.