Formaţiunea Calcarelor cu Cherturi

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Dobrogea de Nord.

3. Vârsta: Spathian superior-Fassanian superior (Triasic mediu) (Mirăuţă, în Baltres et al., 1997, p. 2-70).

4. Sinonimie: “Rote Schreyeralmkalke mit Hornstein” (Kittl, 1908, p. 470); “Complexul calcarelor negricioase cu accidente silicioase” (Mutihac, 1962c, p. 249); “Calcarele cu silexite” (Mutihac, 1963, p. 63; 1964, p. 232); “calcare silicioase în plăci şi argilite de culoare verde sau chiar roşii, cu radiolari, ce alternează cu curgeri de diabaze” (Mutihac, op. cit., p. 63, referindu-se la faciesul formaţiunii, în zona Izvoarele); “calcarele în plăci cu filoane de diabaz” (Mutihac, op. cit., p. 235); “Stratele de Izvoarele” nom. nud., (O. Mirăuţă, 1966, citat în Patrulius et al., 1974, p. 55; Mirăuţă et al., 1985, p. 4); “Stratele de Izvoarele” (Patrulius et al., op. cit., p. 55 şi pe harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor triasice” din acelaşi raport; Mirăuţă et al., 1986, p. 11); pro parte “Formaţiunea dolomitelor şi a calcarelor dolomitice” (Patrulius et al., op. cit., p. 21); “Formaţiunea calcaroasă-dolomitică cu cherturi” + “Formaţiunea calcarelor bituminoase cu cherturi” (Mirăuţă, în  Mirăuţă et al., 1981, p. 23, resp. 25);  “Cherty calcareous-dolomitic formation” + “cherty bituminous limestones formation” (Mirăuţă, 1982, p. 68, 69); “Formaţiunea calcaroasă-dolomitică cu silicifieri” (Mirăuţă et al., 1986, p. 19); “Formaţiunea calcarelor cu cherturi” (Baltres, 1996, p. 38; Baltres, în Baltres et Mirăuţă, 1987, p. 29; în Baltres et al., 1997, p. 1; Baltres, 2003, p. 59); “Formation des calcaires à cherts” (Mirăuţă et al., 1993, p. 22); “Uzum Bair Formation” (Crasquin-Soleau et Grădinaru, 1996, fig. 3; Grădinaru, op. cit., p. 20); “Trei Fîntîni Fm. ” (partea superioară) (Grădinaru, op. cit., p. 16, în figură nenumerotată); pro parte “Marelb Formation” (Grădinaru, op. cit., p. 15).

5.   Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Cuca Mică, situat la 1,250 km SV de comuna Somova, în vecinătatea şoselei Tulcea-Isaccea, Jud. Tulcea. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5628.325; Y= 5006.925; (ii) Formaţiunea are largă răspândire în Dobrogea de Nord (Baltres, în Baltres et al., op. cit., p. 13-70); Harta geologică, 1: 200,000, foaia 38- Tulcea, carourile a3, a4, b3, b4, c3, c4 (Mirăuţă et al., 1967; 1968); Harta geologică, 1: 50,000, foile 135a+c, Somova+Cataloi (Baltres et al., 2016), 135b+d, Tulcea+Agighiol (Baltres et al., 2014; Mirăuţă et Panin, 1979),  153a-Babadag (Szasz et al., 1981; 2018), 153b-Sarichioi (Baltres et al., 2012).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) La localitatea tip, stiva de peste 250 m grosime, este alcătuită din calcarenite şi micrite negre, în strate cu feţe plane sau ondulate, de 5-30 cm grosime şi din calcarenite şi calcirudite cenuşii şi negre, în strate de până la 2,5 m grosime. Stratele vin în contact direct ori pot fi separate de o argilă subţire, foioasă, de culoare neagră. Caracterul distinctiv al formaţiunii este frecvenţa mare a nodulilor şi a benzilor de chert negru, care se plasează, de obicei, în porţiunea superioară, micritică a stratelor sau la contactul între două strate. Nodulii de chert au formă lenticulară şi sunt aplatisaţi în planul stratului sau sunt neregulaţi. Ei ating 2-20 cm diametru şi 5 cm grosime. Benzile de chert au 0,5-2 cm grosime. La localitatea tip calcarele constituie secvenţe din ce în ce mai groase şi mai grosiere spre partea superioară a succesiunii care alcătuieşte astfel o megasecvenţă de tip coarsening upward. Componenta calciruditică a unei secvenţe are aspect lentiliform, cu baza plană şi partea superioară convexă. Grosimea lentilelor este de 15-80 cm, iar grosimea cumulată a mai multor lentile suprapuse poate atinge 175 cm. Galeţii de calcar cenuşiu au de obicei 4-6 cm diametru şi sunt amestecaţi cu galeţi mărunţi, de 1-4 cm, şi cu rari galeţi de până la 20 cm lungime. Calciruditele au totdeauna matrice calcarenitică abundentă, astfel încât galeţii vin rar în contact. Componenta calcarenitică a unei secvenţe este grosieră, spatică, are grosimi de 0,3-2,5 m. Calcarenitele sunt gradate, prezintă laminaţii orizontale şi încrucişate, structuri de eroziune şi de tasare, convoluţii, precum şi structuri organice şi diagenetice. Componenta micritică  este subordonată cantitativ la localitatea tip, dar devine semnificativă în afara perimetrului Parcheş-Somova. Calcarele acestei formaţiuni sunt adesea dolomitizate epigenetic. Prin dolomitizare, roca devine deschisă la culoare, în nuanţe de alb, cenuşiu, roz; (ii) Caracterele formaţiunii, descrise la localitatea tip, se păstrează în zona Parcheş-Somova. In restul Dobrogei de Nord formaţiunea prezintă variaţii de facies, dar ea poate fi uşor recunoscută datorită prezenţei cherturilor. Un facies cu calcare nodulare şi cherturi roşii este prezent la Dealul Roşu (Zebil), Orta Bair, Ceatal Bair, Uzun Bair (est M. Kogălniceanu). Cel mai frecvent, însă, în zona estică de extindere a formaţiunii aceasta este constituită dintr-o alternanţă monotonă de calcare negre, fine şi marne ori argile negre, cu rare cherturi. Grosimea maximă a formaţiunii este de 413 m (în forajul 69.801-Parcheş). In zona comunei Izvoarele şi la nord de aceasta formaţiunea prezintă un alt aspect interesant. La dealul Bujorul şi Dealul Vulpilor, de la Izvoarele, calcarele cu cherturi au asociate bazalte sub formă de lentile care pot atinge peste 50 m lungime şi 6-8 m grosime. In bazalte pot fi văzute blocuri lungi de 1,5-2 m de calcare cenuşii, cu cherturi. Bazaltele se repetă la cel puţin şase nivele în stiva calcaroasă, groasă de circa 350 m. Raporturile bazaltelor cu calcarele nu sunt elucidate, putând fi vorba atât de intercalaţii concordante de curgeri submarine de bazalte cât şi de intruziuni concordante. Faciesul cu bazalte al Formaţiunii Calcarelor cu Cherturi a fost numit ‘Formaţiunea de Izvoarele’ (O. Mirăuţă, 1966 nom. nud., cf. Patrulius et al., op. cit., p. 55).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Baltres (în Baltres et Mirăuţă, op. cit., p. 29-35 şi harta “Formaţiunile triasice din zona Parcheş-Malcoci”, sc. 1:50,000); (ii) Baltres (op. cit., 2003).

8. Limite: Formaţiunea Calcarelor cu Cherturi  se aşterne peste Formaţiunea Calcarelor Nodulare şi cu Bioturbaţii şi este urmată de Formaţiunea de Cataloi. Contactul cu formaţiunile din pat şi din acoperiş este net. La localitatea tip nu este vizibilă baza formaţiunii şi nici contactul cu formaţiunea acoperitoare.           

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Amoniţi, bivalve cu cochilie subţire, holothurii, conodonte, ostracode, foraminifere. Grădinaru (op. cit., p.19, citează o faună spathian superioară de amoniţi de la Dealul cu Cunună şi o faună  bithynian superioară de la Cazalgic Bair. Crasquin-Soleau et Grădinaru (op. cit., p. 69) citează, de la Uzun Bair,  amoniţii Paracrochordiceras americanum McLearn, Pseudokeyserlingites sp., Japonites aff. welteri, Caucasites sp., care indică Zona pre-Caurus a Anisianului inferior. Aceiaşi autori descriu de aici o bogată faună de ostracode anisiene. Mirăuţă et al., (op. cit., 1984, p. 40) şi Iordan (1993, p. 51) prezintă  liste cu brachiopode illyriene şi ladiniene din aria de la vest de satul Parcheş. Mirăuţă et al., (op. cit., 1993, p. 22) citează o listă de conodonte ale Pelsonianului mediu şi superior din zona Cataloi. Mirăuţă (în Baltres et al., op. cit., p. 2-9) identifică în Formaţiunea Calcarelor cu Cherturi patru zone de conodonte: Timorensis, Regale, Bulgarica, Excelsa-Constricta (Aegean-Fassanian).

10. Mediul depoziţional: Şelf carbonatic. Faciesul vestic al formaţiunii, din zona Parcheş-Somova, s-a acumulat în condiţii hidrodinamice de energie mare, în contrast cu cel din restul Dobrogei de Nord care are pronunţate caractere pelagice. Calcarenitele grosiere, gradate, s-au acumulat probabil din curenţi de turbiditate; calciruditele au fost transportate probabil şi sub formă de curgeri gravitaţionale; calcarele micritice şi argilele negre sunt pelagite şi hemipelagite. Calcarele din profilul Uzun Bair conţin o bogată asociaţie de ostracode, în care 21,5% din exemplare sunt pelagice şi constituie indicatori de ape marine adânci (Crasquin-Soleau et Grădinaru, op. cit., p. 92).                                            

11. Corelări: In zona Niculiţel apar calcare cenuşii anisiene, de tipul celor ale Formaţiunii Calcarelor cu Cherturi (pelagite, turbidite, debrite), intercalate concordant în bazalte. Ele demonstrează contemporaneitatea magmatismului efuziv submarin cu sedimentarea Formaţiunii Calcarelor cu Cherturi (Baltres, în Baltres et Mirăuţă, op. cit. 1987, p. 23 şi fig. 3).