Seria Neagră a Liasicului

1.  Statutul numelui: Informal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Domeniul Danubian Intern, Unitatea de  Presacina.

3.  Vârsta: Liasic superior (Carixian) (Iliescu, 1963, p. 169).

4.  Sinonimie: “seria neagră a Liasicului” (Iliescu et Semaka, 1962, p. 118); “Orizontul inferior (Pliensbachian s. str., Pliensbachian inferior sau Carixian” (Iliescu, 1963, p. 169); “orizontul grezo-argilos negricios” (Iliescu, op. cit., p. 167-168); “Les couches d'Ohaba” (= Strate de Ohaba)(Năstăseanu, 1979, p. 183).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Bela Reca, la nord de Mehadia, jud. Caraş Severin (v. harta geologică în Iliescu, op. cit., p. 174); (ii) Valea Globului, Rîpa Neagră; Harta geologică 1: 200,000, foaia 32-Baia de Aramă, carourile b2, c2 (Năstăseanu et Bercia, 1968; Năstăseanu et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foile 122d-Cornereva (Năstăseanu et al., 2020), 140b-Mehadia (Năstăseanu et al.,).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Iliescu et Semaka (op. cit., p. 118) Seria Neagră a Liasicului constituie “un pachet predominant marno-argilos, de culoare cenuşie-negricioasă, cu o grosime de peste 400 m”. La localitatea tip Iliescu (op. cit., p. 169) descrie: “şisturi argiloase şi argile marnoase, negricioase, fin micafere, parţial grezose; şistozitatea este mai puţin pronunţată către partea inferioară a pachetului, ajungând în cele din urmă la o şistozitate puternic pronunţată, foioasă. In seria de şisturi negre se întâlnesc intercalaţii de gresii cuarţitice şi gresii calcaroase, curbicorticale, cenuşii-negricioase, subţiri sau în bancuri în general subdecimetrice, puternic micafere, cu numeroase diaclaze cu calcit. Bancurile de gresii sunt mult mai numeroase în baza pachetului şistos, unde se mai întâlnesc şi nivele de marnocalcare negricioase, dure, de grosimi în jurul a 0,10-0,15 m. Aceste nivele de marnocalcar apar bine deschise pe Valea Mare, la aproximativ 150 m de confluenţa cu Valea Bela Reca, unde sunt şi fodilifere conţinând Belemniţi şi Brachiopode. La N de localitatea Mehadia, în împrejurimile cetăţii cu acelaşi nume, marno-argilele negricioase conţin intercalaţii de marne şi argile cenuşii, puţin dure, slab micafere, în care se întâlnesc frecvente fragmente de Belemnites (Protheuthys) paxillosus”; (ii) Succesiunea “devine treptat mai şistoasă, iar nivelele de gresii cenuşii sunt din ce în ce mai reduse la număr şi chiar ca grosime. La<Rîpa Neagră> gresiile nu mai reprezintă decât nivele rare de 3-5 cm, puternic diaclazate şi tectonizate” (Iliescu, 1963, p. 169).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Iliescu et Semaka (op. cit., p. 118); (ii) Iliescu (op. cit., p. 169-170).

8.  Limite: Limita inferioară nu este la contactul direct cu Stratele cu Angustiloba ci se află peste un pachet grezo-argilos de trecere, cu grosime neprecizată, atribuit de Iliescu (1963, p. 167) Hattangian-Sinemurianului. Limita superioară este la contactul cu depozite atribuite Domerianului (Iliescu, op. cit., p. 171 şi tabelul la p. 164).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Platypleuroceras cf. brevispina, Homoerhynchia cf. capitulata. Gryphaea cymbium, Pecten (Chlamys) textorius, Mesotheutis rhenanum, Belemnites aff. compressus (Iliescu et Semaka, op. cit., p. 118; Iliescu, op. cit., p. 169-170 şi tabulul la p. 164).

10.  Mediul depoziţional: Marin hemipelagic.

11.  Corelări: