- Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor. Membru superior al Calcarului de Albioara; (iii) Apusenidele Nordice – Unitatea de Bihor.
- Vârsta: După Cociuba (1999, p. 15) Kimmeridgian-Tithonian mediu.
4. Sinonimie: “Membrul de Valea Cuţilor” (Cociuba, ibidem); “Valea Cuţilor Member” (Cociuba, 2000, p. 40).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Profilul Dealul Pleş-Valea Cuţilor, malul drept al Văii Cuţilor, sub Vârful Pleş (sectorul minier Roşia-Albioara), la nord de Roşia, jud. Bihor; (ii) Munţii Pădurea Craiului, sectorul sudic, Harta geologică 1:50,000, foaia 40d-Meziad.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Cociuba (1999, ibidem) dă următoarea definiţie: “calcare cenuşii închise (rar cu intercalaţii deschise la culoare), stratificate decimetric (mai rar metrice), în general microsparitice cu oncoide mari centimetrice mai deschise la culoare.”. Succesiunea are 25 m grosime. Aspectul microscopic este dominant microsparitic cu oncoide în proporţii variabile. Adesea apar pelmicrosparite şi rar biopelmicrosparite.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Cociuba (idem, p. 15-16); (ii) Cociuba (2000, p. 40).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Calcarul de Secătura. Limita superioară este la contact cu Bauxitele ori cu Calcarul cu Characee (= Membrul de Dobreşti al Formaţiunii de Blid, după Cociuba (idem, 1999, p. 16-17).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Cociuba (idem, p. 16) citează Kurnubia, Parurgonina, Neokilianina rahonensis, Conicokurnubia aff. orbitolinideformis cu care argumeanrează vârsta kimmeridgiană. Bordea et Bordea (1987, p. 48-49 şi planşele I, II) semnalează existenţa orbitolinidelor primitive.
10. Mediul depoziţional: Lagunar.
11. Corelări: