Conglomeratele de Brebu

1.  Statutul numelui: Valid.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Membru al  Molasei de Doftana; (iii) Intră în compoziţia cuverturii posttectogenetice a Pânzei de Tarcău, sinclinalele Slănic şi Drajna.

3.  Vârsta:   Miocen inferior (Ottnangian) (Marinescu et al., 1998, p. 182).

4. Sinonimie: “Bănci de conglomerate “ (Macovei, 1916); ”conglomeratele, gresiile şi marnele roşii de Brebu”, (Preda et al. 1917 ); ”orizontul roşu de gresii şi conglomerate” (Preda, 1927a); ”conglomeratele de Brebu” (Mrazec fide Grozescu, 1926; Protescu et Murgeanu 1927; Mărunţeanu et Gheorghian, 1977, p. 145); ”Conglomeratul de Brebu (carpatian)” Grujinschi, 1971, p. 208); ”Brebu Conglomerates” (Săndulescu et al., 1995, p. 10); ”Orizontul conglomeratelor de Brebu” (Dumitrescu et al., 1970b, p. 46); ”Brebu congl. Mb” (Marinescu et al., ibidem).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Holostratotip: Valea Doftanei la Brebu; parastratotipuri: Valea Lupei, afluent stâng al râului Doftana, în localitatea Brebu; versantul stâng al Văii Prahova, pe tronsonul şoselei naţionale Bucuresti-Braşov, între Câmpina şi Breaza. (ii) Unitatea litostratigrafică apare figurată în Harta geologică a României, foile  1:200,000, foile 29-Covasna (Dumitrescu et al., 1968; 1970b), 35-Târgovişte, carourile a1, a4, b2 (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968) şi 36-Ploieşti (Motaş et al., 1967; Murgeanu et al., 1968b). Accesibil la holostratotip (şoseaua regională Câmpina -Brebu), uşor accesibil la parastratotipul Valea Prahovei (şoseaua naţională Bucureşti – Braşov). Formațiunea are aceeaşi răspândire ca a Molasei de Doftana.

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Conglomeratele de Brebu, cu grosimi variabile (maximum 200 m), sunt alcătuite din alternanţe metrice de conglomerate grosiere (elemente mai mari de 64 mm) şi medio granulare ( elemente între 14- 64 mm), cu intercalaţii de gresii şi argile siltice roşii şi cenuşii, în partea lor superioară. Galeţii conglomeratelor sunt de tipul : calcare mezozoice albe, roşii sau negre, conglomerate, cuarţ, cuarţite, porfire roşii, diabaze, melafire şisturi cristaline, etc. Elementele sunt prinse într-o matrice nisipoasă şi cimentate cu un ciment argilo-feruginos. Sunt bine granoclasate vertical. Direcţiile de curent (Grujinschi, idem, fig. 6 la p. 209) indică o sursă din nord – nord vestică. Stau peste Formaţiunea de Cornu şi sunt acoperite de restul succesiunii Molasei de Doftana. Nu conţin resturi de fosile în situ.

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mrazec (fide Grozescu, 1926, p.102); Stefănescu et  Mărunţeanu (1980, p.171).

8.  Limite: Limita inferioară peste Formaţiunea de Cornu, este marcată de un contact de discordanţă unghiulară; limita superioară este evidenţiata de un contact de tranziţie spre depozitele sedimentare, subjacente, ale Molasei de Doftana.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (ii) Nu conţine resturi fosile, vârsta acestei unităţi fiind determinată pe baza principiului superpoziţiei stratelor. Au fost considerate ca apaţinând Mediteranianului I (Mrazec şi Popescu Voiteşti, 1911), Burdigalianului inferior ( Mărunţeanu et Gheorghian, 1977), Burdigalianului superior (Stefănescu et  Mărunţeanu, 1980), Helveţianului inferior (Macovei, 1916), Helveţianului superior (Protescu, 1922), Vindobonianului (Murgeanu et al., 1960), Karpatianului (Lăzărescu şi Grujinschi, 1977).

10. Mediul depoziţional: Conglomeratele de Brebu sunt rezultatul acumulării materialului detritic, de provenienţă carpatică, sub forma unor paleoconuri de dejecţie, produse în zona de vărsare a unor paleorâuri continentale (Grujinschi, 1971).

11.  Corelări: Au fost corelate cu Conglomeratele de Pietricica ( Preda et al., 1917) din Unitatea Subcarpatică – Romania, precum şi cu Conglomeratele de Sloboda – Rungurska (din Galitia) şi Gresia de Dobrotov (Plonia), (Mrazec et  Popescu Voiteşti, 1911); pot corespunde părţilor inferioare ale formaţiunilor de Harja (Unitatea Cutelor Marginale) şi Mărgineşti, precum şi Conglomeratelor de Pietricica şi Pleşu (Unitatea Subcarpatică) (Săndulescu et al., 1995).

                                                                        Dr.ing. Mariana Mărunţeanu