1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Nordice, Sistemul Pânzelor de Codru (Pânza de Dieva, Pânza de Vetre, Pânza de Următ).
3. Vârsta: Rhaetian.
4. Sinonimie: “Dolomie de Tărcăiţa” (Patrulius, 1976, p. 54 şi fig. 1).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Malul drept al Văii Tărcăiţa, la sud de satul Tărcăiţa. Harta geologică 1:200,000, foaia 17-Brad, caroul a2; Harta geologică 1:50,000, foaia 55b-Dr. Petru Groza.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Descrierea originală în Patrulius et al. (1971, p. 44): “Norian light to dark grey dolomites (several tenths of meters), interbedded with thin layers of red-violet, to variegated argillaceous shales and including in the lower part of their sequence a bed of oolitic pink to light brown-yellowish weathering limestone, with large megalodonts (Tărcăiţa Valley)”. Formaţiunea constă din 200 m de “dolomite fine, cenuşii, stratificate în bancuri decimetrice, cu intercalaţii metrice de calcare cenuşii şi roz cu megalodonte de talie mare şi Heteroporella, cu intercalaţii subţiri de argile cenuşii, negricioase şi roşii între bancurile de dolomite la partea superioară a intervalului. Dolomitul de Tărcăiţa reprezintă o varietate a faciesului de Hauptdolomit, cu caractere de tranziţie pe de o parte la Keuperul Carpatic, pe de altă parte la Calcarul de Dachstein stratificat. Este preferabil a utiliza această denumire în locul celei de Hauptdolomit, întrucât în regiunea ei tip de dezvoltare această din urmă formaţiune ocupă întreg intervalul Norianului, fiind urmată de formaţiunea de Plattenkalk, în timp ce în zonele mai interne de facies din Alpii Calcaroşi de Nord ea se află situată în culcuşul , iar nu în acoperişul Calcarului de Dachstein” (Patrulius, în Patrulius et al., 1979, p. 33).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (1976, p. 54, pentru denumire; Patrulius în Patrulius et al., 1971, p. 44 pentru prima descriere).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Calcarul de Dachstein. Limita superioară este la contactul cu Stratele de Kössen.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Megalodonte, alge dasicladacee.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări: Dolomitul de Tărcăiţa înlocuieşte, în Pânza de Dieva, Keuperul Carpatic (Patrulius, 1976, p. 53-54).
Literatura citată
Patrulius D., 1976, Les formations mésozoïques des Monts Apuseni Septentrionaux: Corrélation chronostratigraphique et faciale. ). Rev. roum. géol., géoph., géog., Géol., 20, 1, 49-57.
Patrulis D., Bleahu M., Popescu Ileana, Bordea S., 1971, Guidebook to excursions of the IInd Triassic Coll. Carpatho-Balkan Assoc., 5-15 Sept. 1971. The Triassic formations of tha Apuseni Mountains and of the East Carpathian Bend, 86 p.
Patrulius D., Bleahu M., Popescu Ileana, Bordea S., 1971, The Triassic formations of the Apuseni Mountains and of the East Carpathian Bend. Guidebook to excursions, IInd Triassic Coll., Carpatho-Balkan Assoc. 86 p.