Megabrecia de Cârjelari

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiune în cadrul Complexului de Cârjelari-Ceamurlia, care ocupă culoarul tectonic Peceneaga-Camena; (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: post-Tithonian. Pompeckj (1897, din Simionescu, 1911a, p. 2); Patrulius et al. (1974, p. 94); Baltres (în Baltres et Antonescu, 1998, p. 42) argumentează vârsta tithoniană a calcarelor din megabrecie.

4.  Sinonimie: ‘Clipele de calcar cenuşiu-închis de la Cârjelari’ (Pascu, 1904, p. 16); ‘Jurasicul superior calcaros’ (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964, p. 349);  ‘Calcarul de Cârjelari’ (Patrulius et al., 1974, p. 92 şi pe harta "Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor jurasice", sc. 1:200,000 din acelaşi raport); Baltres (în Baltres et Antonescu, 1998, p. 38-45); ‘Fm de Cîrjelari’ (Grădinaru, 1981, fig. 1, nom. nud.); ‘Breccie poligenă’ (Grădinaru, 1981, pl. 6, nom. nud.); ‘Megabreccie poligenă’ (Grădinaru, 1981, p. 97); ‘Başpunar Mélange’ (Grădinaru, 1984, p. 68 şi fig. 4; 1988, p. 117); ‘Cîrjelari Formation’ (Grădinaru, 1984, p. 65, 67); ‘Cîrjelari Fm’ (Grădinaru, 1988, p. 101-104; 1993, nepaginat); ‘Carjelari Formation’ (Grădinaru et al., 1995, p. 34); ‘Amara Facies’ (Grădinaru, 1988, p. 101); ‘Amara Breccia’(Grădinaru, 1988, p. 104); ‘Brecia poligenă’ (Baltres, în Baltres et al., 2001, fişă litostratigrafică, nepaginat); ‘Megabrecia de Cârjelari’ (Baltres în Baltres et al., 2002, fişă litostratigrafică, nepaginat).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Sfânta, la vest şi nord-vest de comuna Cârjelari. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5603,4; Y= 4982,075. Megabrecia de la D. Sfânta este consemnată pe harta geologică scara 1:420.000 ce însoţeşte lucrarea lui Peters (1867), cu legenda ‘Oberer Jura...’; (ii) Formaţiunea mai aflorează discontinuu, constituind mici  coline ce se înşiră pe versantul nordic al văii Aiorman, de-a lungul a 9 km, începând de la sud de Cârjelari, până spre izvoarele văii. Ea figurează pe harta  ce însoţeşte lucrarea Patrulius et al. (1974), sub numele ‘Calcarul de Cârjelari’.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Acumulare haotică, cu grosimi variind între 30 şi 150 m, constituită în cea mai mare parte din blocuri decimetrice şi metrice de calcare omogene. Calcarele au culori deschise, sunt tari şi au aspect porţelanos ori prezintă extinse fenestre laminoide şi dikeuri neptuniene. Megabrecia mai conţine blocuri de până la 10 m lungime, constituite din alternanţe de calcare argiloase cenuşii, de 5-10 cm grosime, şi marne cenuşii, cu fucoide, în strate de 0,1-0,7 m. Alte blocuri, de până la 0,5 m diametru, sunt constituite din şisturi verzi; conglomerate cu galeţi de gresii grosiere, roşii şi de cuarţite reiate; microconglomerate cu epiclaste de riolite roşii; gresii sticloase de tip Nalbant. Grădinaru (1995, p. 35) descrie în valea Omurlar, la Cârjelari, silicolite cu spongieri şi radiolari oxfordieni, care constituie două intervale de câte 1,5 şi 14 m grosime într-o succesiune de brecii şi conglomerate calcaroase. Cele două nivele de silicolite descrise de Grădinaru (1995, p. 35) de pe valea Omurlar par mai degrabă două blocuri într-o megabrecie dominată de epiclaste calcaroase, dacât intercalaţii normale în megabrecie. Grădinaru (1981, p. 97) citează şi alte tipuri de roci, de vârstă paleozoică şi triasică.

 Un aspect demn de relevat este prezenţa în Megabrecia de Cârjelari a unor litoclaste de 1-10 cm diametru, chiar şi de 0,5 m, constituite din riolite vişinii, şisturi verzi şi calcare negre. Grădinaru (1988, p. 101) denumeşte 'Amara Facies' epiclastitele riolitice cu aspect de conglomerat nesortat, cu matrice de calcar. Acelaşi autor (Grădinaru, 1984, p. 67; 1988, p. 104; Grădinaru et al., 1995, p. 35) denumeşte 'Amara Breccia' o altă ivire izolată în care o matrice calcaroasă înglobează blocuri angulare de şisturi verzi. Cele două denumiri propuse de Grădinaru nu au relevanţă întrucât descriu aspecte locale ale epiclastitelor înglobate la diferite nivele în Megabrecia de Cârjelari. Aceeaşi observaţie este valabilă şi pentru  termenul ‘Sfînta Facies’ (Grădinaru, 1988, p. 102) care defineşte aspectul pe care îl capătă Megabrecia de Cârjelari atunci când conţine claste de şisturi verzi, diseminate ori concentrate la mai multe nivele. Un nivel ori un bloc de 1,5 m, de tuf acid din Megabrecia de Cârjelari a fost numit 'Sfînta Tephra' (Grădinaru, 1988, p. 103; Grădinaru, în Grădinaru et al., 1995, p. 34).

In ciuda aparentei masivităţi, calcarele din D. Sfânta  sunt foarte neomogene, prezintă variate orientări ale planelor de stratificaţie şi extinse cataclazări. Grădinaru (1988, p. 104) presupune că ar fi vorba de o megabrecie sinsedimentară. La scara eşantionului calcarele au adesea un aspect de epiclastite, îndeosebi acolo unde conţin galeţi de riolite şi de şisturi verzi.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Descrierea originală, în Patrulius et al. (1974, p. 92): "…calcarul de Cîrjelari se face remarcat prin aspectul său masiv şi culoarea sa deschisă, cenuşie sau gălbuie, pe alocuri cu zone roşcate. In bază conţine local fragmente de porfire, gresii, filite violacee din formaţiunea de Carapelit şi şisturi verzui. Un studiu microfacial preliminar pune în evidenţă o gamă variată de microlitotipuri : micrite cu spiculi de spongieri calcitizaţi, entroce şi rare foraminifere bentonice, pelsparite fine cu microoncolite, calcare sparitice bioclastice-peletale, cu claste de micrite negre, cu radiole, entroce, alge codiacee (Cayeuxia). Unele varietăţi sparitice bio- şi intraclastice prezintă o asemănare frapantă cu calcarele de tipul Stramberg.".

8.  Limite: Masa allohtonă a Megabreciei de Cârjelari vine în contact de discontinuitate de natură tectonică cu Formaţiunea de Nalbant (Baltres, în Baltres et Antonescu, 1998, p. 43-45).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Patrulius (în Patrulius et al., 1974, p. 93) a revizuit o parte a faunei de bivalve şi brachiopode citată de la Dealul Sfânta de către Simionescu (1911a, p. 3-5), observând că speciile de Chlamys şi brachiopodele sunt cunoscute şi în calcarele tithonice de facies Stramberg din Carpaţi. Brachiopodele din calcarele Megabreciei de Cârjelari au fost comparate de Pompeckj (1897, din Simionescu, 1911a, p. 2) cu cele ale calcarelor tithoniene cu "Terebratula" janitor din Sicilia. Prezenţa în asociaţia paleontologică a  calcarelor de la D. Sfânta a hidrozoarelor Ellipsactinia şi Actinostromaria, a Chaetetidelor şi a foraminiferului aglutinant Pseudocyclammina susţine o vârstă tithoniană a acestora.       

10.  Mediul depoziţional: Aspectul general de megabrecie şi cel de epiclastit, vizibil la scara eşantionului, sugerează că această formaţiune reprezintă în fapt o acumulare rezultată prin resedimentarea unor calcare preexistente, cărora li s-au adăugat epiclastite riolitice şi de şisturi verzi.

11.  Corelări: Grădinaru (1981, p. 102) presupune că tufurile acide de la D. Sfânta ('Sfânta Tephra') ar putea fi corelate cu ignimbritele riolitice oxfordiene ('Başpunar Tephra', în Grădinaru, 1988, p. 103) asociate Formaţiunii de Başpunar. Pe această bază a atribuit tufului de la D. Sfânta o vârstă Oxfordian-Kimmeridgian inferior (Grădinaru, 1988, p. 103). O asemenea corelare este inacceptabilă pentru că forţează datarea unei formaţiuni geologice (Megabrecia de Cârjelari şi implicit nivelul ori blocul de tuf înglobat în aceasta)  cu o altă formaţiune, total disimilară litologic (Formaţiunea de Başpunar).