1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Carpații Meridionali, Pânza Getică, Faza I-a.
3. Vârsta: Callovian superior-Oxfordian inferior.
4. Sinonimie: “Marnele de Tămaşa” (Răileanu et al., 1957, p. 298); “Callovianul superior” (Bucur, 1991; 1997, p. 45); ”Formațiunea Marnocalcarelor de Tămașa” (Bucur, 1997, p. 51).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Tămaşa pe şoseaua Reşiţa-Anina, jud. Caraş-Severin; (ii) Zona Reşiţa. Harta geologică a României, 1: 200,000, foaia 31-Reșița, carourile a4, b3, b4, c3, c4, d3 (Năstăseanu et Savu, 1968; Năstăseanu et al., 1968); Harta geologică a României, 1: 50,000, foile 121b-Reșița (Năstăseanu et al., 1985); 121c-Oravița (Năstăseanu et al., 1975), 121d-Anina (Năstăseanu et Savu, 1970); 139a-Sasca (Maier et al., 1973); 139c-Moldova Nouă (Năstăseanu et Maier, 1972).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Răileanu et al (ibidem) descriu ”o succesiune de marne grezoase cenușii închis, ușor micacee între care se intercalează uneori bancuri de calcare cu grosimi până la 1 m. Când sunt alterate capătă o culoare albicioasă datorită oxidării substanței bituminoase. Ele se desfac în plăci subțiri, ardezifere sau chiar șistoase, prin lovire dau un sunet caracteristic și degajă, în cele mai frecvente cazuri, un miros caracteristic de bitumen.” La Tămașa aceste roci ating 100 m grosime.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Răileanu et al. (idem, p. 298-299); (ii) Majoritatea lucrărilor şi hărţilor geologice editate de I.G.R., referitoare la zona Reşiţa.
8. Limite: Limita de tranziţie litologică progresivă cu Formaţiunea de Gumpina (inferioară) şi cu Formaţiunea de Valea Aninei (superioară).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Amoniţi (Uhlig, 1881; Roth Telegd, 1906); Bădăluţă-Năstăseanu (1965) și Bădăluţă, (1976) citează Kosmoceras spinosum și K. duncani. Bucur (1997, p. 51) menționează Kosmoceras ex gr.ornatum, Euaspidoceras perarmatum și Arisphinctes plicatilis.
10. Mediul depoziţional: Bazin marin relativ adânc.
11. Corelări: Formaţiunea de Tămaşa se corelează cu partea superioară a Formaţiunii de Topliţa din bazinul Sirinia (Stănoiu et Grigore, 1997) şi cu partea inferioară a Formaţiunii de Cerna Vârf din aria marginală externă a bazinului Cerna (Stănoiu et al., 1997a; Stănoiu, 2000).
I. Stănoiu, 2002
Literatura citată
Bădăluţă-Năstăsenu Aurelia, 1965, Geologia regiunii Anina cu privire specială asupra Jurasicului (Zona Reşiţa-Banat). Teză de doctorat.
Bădăluţă Aurelia, 1976, Précisions biostratigraphiques sur la Série Mésojurassique d’Anina (Zone Reşiţa, Banat). D.S. Inst. Geol., 62, 4, 73-84.
Bucur I., 1991, Proposition pour une nomenclature lithostratigraphique des Carpathes Méridionales, Roumanie. Stud. Univ. Babeş-Bolyai, 36, 2, 3-14.
Bucur I., 1997, Formaţiunile mezozoice din zona Reşiţa-Moldova Nouă (Munţii Aninei şi estul Munţilor Locvei). Presa Univ. Clujană, 214 p., Cluj-Napoca.
Maier O., Năstăseanu S., Potoceanu Elena, Stancu Josefina, 1973, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 139a-Sasca.
Năstăseanu S., Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 31-Reşiţa. Notă explicativă, 44 p.
Năstăseanu S., Savu H., 1970, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 121d-Anina.
Năstăseanu S., Maier O., 1972, Harta geologică a României, scara 1:50, 000, foaia 139c-Moldova Nouă.
Năstăseanu S., Stanciu Constantina, Ilie Smărăndiţa, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 31-Reşiţa.
Năstăseanu S., Constantinof D., Orăşanu Th., Stancu Josefina, Rogge-Ţăranu Elena, 1975, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 121c-Oraviţa.
Năstăseanu S., Iancu Viorica, Savu H., Russo-Săndulescu Doina, 1985, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 121b-Reşiţa.
Răileanu G., Năstăseanu S., Mutihac V., 1957, Cercetări geologice în regiunea dintre Anina şi Doman (Zona Reşiţa-Moldova Nouă). Bul. şt. Acad., 11, 2, 289-310.
Roth Telegd L., 1906, Krassova és környeke, Magyarázatoc. A.M. : Kor. Orsz. Részletes Geol. Térk., 25, zona/XXV-rovat, jelzés lap (1:75.000), 43 p., Budapest.
Stănoiu I., 2000, Noul model paleogeografic, stratigrafic şi facial al Bazinului Cerna (Danubian – Carpaţii Meridionali). Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 45, 149-165.
Stănoiu I., Grigore D., 1997, The Dogger-Callovian deposits from Sirinia Basin. In: A. Grubic’ and T. Berza (Eds.), Int. Sympos. Geology in the Danube Gorges, Yugoslavia and Romania, 23-26 IX 1997, Donji Milanovac, Orsova. Spec. Publ., 25, 255-257. Belgrade-Bucharest.
Stănoiu I., Neagu T., Dragastan O., Melinte M., Rădan S., Baltres A., 1997a, La stratigraphie des formations d'age Jurassique superieur-Cretace inferieur de l'unité de la Cerna dans la région du Plateau Mehedinţi-Monts Vâlcan et Parâng (Carpathes Méridionales). Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 42, 63-80.
Uhlig V., 1881, Zur kenntnis der Malm und Tithonstufe in der Umgebung von Steierdorf im Banat. Verh. der k. k. geol. Reichsanst., 3, 51-52, Wien.