Formaţiunea de Somova

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea are un membru bazal (Calcarul de Tulcea Veche) şi unul terminal (Riolitul de Consul) (v. fişele); (iii) Dobrogea de Nord.

3. Vârsta: Triasic inferior (Spathian = partea superioară a Triasicului inferior).

4. Sinonimie: “Dolomit” (Peters, 1867, p. 169); “Complexul calcarelor cenuşii cu stratificaţie gradată” (Mirăuţă, 1966b, p. 124); “Complexul calcarelor detritice” (Mirăuţă, 1966c, p. 506); ‘Formaţiunea de Tulcea Veche’ (Patrulius et al., 1974, p. 13); pro parte “Formaţiunea stratelor de Consul” + pro parte  “Formaţiunea stratelor de Cataloi” (Patrulius et al., op. cit.; cu aceleaşi denumiri şi pe harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor triasice”, sc. 1:200,000, anexată aceluiaşi raport); pro parte “Calcare negre, în plăci, cu accidente silicioase” (Vâlceanu et al., 1978); “Calcare rubanate” (Vâlceanu et al., 1980); “Calcare stratificate, în plăci, cu nivele verzui” + “Calcare dolomitice” (Braşov et al., 1981); “Formaţiunea calcarelor în plăci” (Mirăuţă, în Mirăuţă et al., 1981, p. 16; 1986, p. 17; “Formaţiunea de Tulcea Veche” (Baltres în Mirăuţă et al., op. cit., p. 49); “Formaţiunea de Tulcea Veche” + “Formaţiunea calcaroasă-dolomitică” (Mirăuţă în Mureşan et al., 1982, p. 32); “The platy limestone formation” (Mirăuţă, 1982, p. 66); “Formaţiunea calcarelor în plăci” (Mirăuţă et al., 1985, p. 2, 3; 1986, p. 17); “Formaţiunea de Somova” (Baltres, 1982, p. 2;  1994, p. 1; Baltres, în Baltres et Mirăuţă, 1987, p. 6; Baltres, 2003, p. 69); “Somova Formation” (Grădinaru et al., 1995, p. 67); “Somova Fm.” (Grădinaru, 2000, figură nenumerotată, după pagina 18).

5.   Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Somova, Jud. Tulcea (dealurile Movila Săpată, Cortelul, Canara, Trifan, Dobrişan, Bechir, Muchia lui Slave).   (ii) Formaţiunea aflorează discontinuu, constituind o bandă lungă de 35 km, cuprinsă între D. Milan (N. Luncaviţa) la NV şi Mahmudia la SE. Ea mai este prezentă la D. Consul (sud Izvoarele), D. Malciu (Valea Teilor), sud Balabancea, Hancearca, Nifon. Harta ‘Formaţiunile triasice din zona Parcheş-Malcoci’, sc. 1:50,000 (Baltres în Baltres et Mirăuţă, idem) consemnează, prima, răspândirea formaţiunii în nordul zonei Tulcea. Extinderea formaţiunii în Dobrogea de Nord este redată pe harta ‘Formaţiunea de Somova’ (Baltres, idem, 1994); Harta geologică a României, 1: 200,000, foaia 38-Tulcea, carourile a2, a3, a4, b2, b3, b4, c3; foaia 39-Sulina, caroul b1; Harta geologică a României, 1: 50,000, foile 134b, Niculiţel; 135a+135c, Somova+Cataloi; 135b+135d, Tulcea+Agighiol; 136c, Mahmudia; 153a, Babadag.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Caracterul complex al formaţiunii face imposibilă descrierea unei secţiuni tip. De aceea descrierea formaţiunii s-a bazat pe segmente de profil din zona D. Trifan, D. Bechir, Muchia lui Slave (Baltres, ibidem, 1982); profilul din cariera Trei Fântâni de la Tulcea (Baltres în Baltres et Mirăuţă, idem, p. 44-45); date furnizate de forajele 69.801-Parcheş, 61.488-Movila Săpată, 69.505-Marca, 5-Iulia, 21-Iulia (Stanciu, în Baltres et al., 1988, p. 6-7; Baltres în Baltres et al., idem, p. 13-15, 27-30, 37-39; Baltres în Baltres et al., 1989, p. 48-50). Formaţiunea este alcătuită esenţial din calcare negre şi, subordonat, gresii, ignimbrite, curgeri de magme riolitice şi de bazalte; pânze intrusive de gabbrouri; mineralizaţii concordante de fier, cupru, baritină. Aspectul caracteristic al formaţiunii este dat de alternanţele de calcare negre, în strate de 0,5-20 cm grosime şi argile negre, mult subordonate. Calcarele sunt gradate şi conţin structuri variate care atestă caracterul lor turbiditic (laminaţii paralele şi încrucişate, bioturbaţii, bioglife, structuri erozive la baza stratelor). Inventarul ihnostructurilor din această formaţiune se găseşte în Baltres (1999, p. 2-4). Afară de calcarenitele cu caracterele descrise sunt prezente încă două tipuri texturale: micrite şi calcirudite. Micritele sunt pelagite, iar calciruditele sunt depozite resedimentate (debrite), acumulate ca urmare a unor procese de curgere gravitaţională. Grosimea stratelor debritice poate atinge 10 m. Argilele negre care alternează cu calcarele reprezintă acumulări hemipelagice. In calcarele turbiditice şi pelagice, precum şi în argilele negre sunt prezente variate concreţiuni pseudomorfice de calcit după baritină sedimentară diagenetic-timpurie.

Un magmatism bazic submarin, contemporan cu sedimentarea, este cunoscut sporadic (Valea Teilor, Hancearca), iar ignimbrite şi curgeri concordante de riolite, situate spre partea superioară a formaţiunii, sunt cunoscute la Hancearca, D. Consul, Somova (v. fişa Riolitul de Consul). Pânze intrusive de gabbrouri şi dolerite sunt cunoscute în zona D. Lipca Mare – D. Marca – D. Mina Malcoci, în forajul 69.801-Parcheş şi la Eschi Kale (Isaccea). Uneori pânzele intrusive au produs fenomene de cornificare.

Către partea inferioară a formaţiunii se găsesc cantonate mineralizaţii concordante de fier şi cupru (Iulia), iar la partea ei superioară se găseşte zăcământul de baritină de la Somova.

Grosimea Formaţiunii de Somova este greu de estimat datorită complicaţiilor structurale. La Somova stiva incompletă măsoară 500 m; La Parcheş peste 650 m; la D. Marca peste 750 m.

7.   Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Baltres (idem, 1982, p. 2-46); Baltres (idem, 2003, p. 69-71).

8.  Limite: Formaţiunea de Somova, prin membrul său bazal, Calcarul de Tulcea Veche, prezintă tranziţie gradată către Formaţiunea de Bogza. In succesiune urmează Formaţiunea de Niculiţel sau, în lipsa acesteia, Formaţiunea Calcarelor Nodulare şi cu Bioturbaţii.              

9.   Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Membrul bazal al Formaţiunii de Somova ( v. fişa Calcarul de Tulcea Veche) conţine amoniţi, brachiopode, bivalve, gasteropode, ostracode, conodonte, dinţi şi solzi de peşti, impresiuni de plante. Calcarele negre, rubanate, care constituie cea mai mare parte a stivei sedimentare a formaţiunii, conţin rari amoniţi de talie mică (Leiophyllites), holothurii, foraminifere bentonice (Meandrospira iulia (Premoli Silva)), ostracode. Conodontele identificate în calcarele negre sunt Neospathodus collinsoni Solien, N. triangularis Bender, N. homeri (Bender), Gondolella jubata, Cypridodella unialata Mosher, Chiosella timorensis (Nogami). (ii) Asociaţiile de conodonte sunt caracteristice Zonelor Triangularis şi Timorensis (Spathian-Aegean inferior).

10. Mediul depoziţional: Sedimentele de tip turbiditic şi debritic au fost puse în loc prin mecanisme sedimentare care implică procese de transport gravitaţional. Ele s-au acumulat la baza pantelor, în zona de taluz submarin şi provin din resedimentarea unor depozite calcaroase nelitificate ori parţial litificate, situate pe pante şi platouri submarine, izolate de influxuri terigene semnificative (Baltres, idem, 1994, p. 115-118). Către partea superioară a formaţiunii sunt prezente sedimente vulcanogene, ignimbritice, acumulate în marea adâncă prin procese gravitaţionale (v. fişa Riolitul de Consul), precum şi sporadice curgeri de bazalte spilitizate.                                               

11. Corelări: