1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Bucovinică (Sinclinalul Hăghimaş).
3. Vârsta: Liasic mediu (Sinemurian-Carixian).
4. Sinonimie: “Liasicul în facies de Hierlatz” (Preda et Pelin, 1968, p. 270); “Sinemurian-Carixian” (Săndulescu, 1975, p. 59); "calcare oolitice de vîrsta Sinemurian-Pliensbachian" (Săndulescu, 1975, p. 59); "calcare oolitice feruginoase" (Săndulescu, 1975, pe harta geologică însoţitoare).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Pârâul Ghilcoş, Pârâul Hăghimaşului, Pârâul lui Cioflec, la Lacul Roşu, jud. Harghita; (ii) Harta geologică în Săndulescu (1975); Harta geologică 1:200,000, foaia 12-Topliţa (Alexandrescu et al., 1968; 1968a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Preda et Pelin (1968, p. 270-271) litologia este reprezentată prin "calcare compacte dure, adesea fisurate şi cu aspect de blocuri datorită mişcărilor tectonice la care au fost supuse". Aceste calcare conţin oolite feruginoase şi, mai ales spre bază, galeţi rotunjiţi de cuarţ. Pe suprafeţe proaspete se văd lamelibranhiate alb-roz care contrastează cu fondul roşu al rocilor. Calcarele roşii apar sub formă de petice de dimensiuni reduse, umplând excavaţii de pe suprafaţa calcarelor triasice. Grosimea calcarelor oolitice este de 5-10 m.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Atanasiu et Răileanu (1950, citaţi de Preda et Pelin, 1968, p. 271); (ii) Preda et Pelin (1968, p. 270-271); Săndulescu (1975, p. 59-60).
8. Limite: Limita inferioară, transgresivă şi discordantă, peste calcare albe şi dolomite triasice. Limita superioară, discordantă, este la contactul cu calcare conglomeratice cenuşii, domeriene Săndulescu (1975, p. 61).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Răileanu (1950, citat de Preda et Pelin, 1968, p. 271) a determinat din calcarele de pe Pârâul Ghilcoş: Spiriferina haueri, Rhynchonella fissicostata, R. variabilis, Pecten humberti, Entolium liassinum, Aequipecten aequivalvis, Chlamys textorius, Nautilus striatus, Rhacophyllites cf. urmoesensis, Arietites sp., Belemnites cf. paxillosus. Săndulescu (1975, p. 59-60) completează lista şi menţionează prezenţa foraminiferelor Involutina liassica, I. turgida.
10. Mediul depoziţional: Serie condensată.
11. Corelări:
Literatura citată
Alexandrescu Gr., Mureşan Georgeta, Peltz S., Săndulescu M., 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 12-Topliţa.
Alexandrescu Gr., Mureşan Georgeta, Peltz S., Săndulescu M., 1968a, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 12-Topliţa. Notă explicativă, 74 p.
Preda I., Pelin M., 1968, Contribuţii la cunoaşterea Liasicului din regiunea Lacul Roşu (Carpaţii Orientali). Bul. Soc. Şt. Geol. RSR, 10, 269-281.
Săndulescu M., 1975, Studiul geologic al părţii centrale şi nordice a Sinclinalului Hăghimaş (Carpaţii Orientali). AN, 45, 5-166.