1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Bucovinică (Sinclinalul Hăghimaş).
3. Vârsta: Liasic mediu (Domerian).
4. Sinonimie: “Liasicul în facies de Gresten” (Preda et Pelin, 1968, p. 271); “calcarele conglomeratice de vârstă Domerian” (Săndulescu, 1975, p. 59); "Grezocalcare, gresii" (Săndulescu, 1975, pe harta geologică însoţitoare).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Versantul vestic al Muntelui Ghilcoş, la Lacul Roşu, jud. Harghita; (ii) Pârâul Ghilcoş; Harta geologică 1:200,000, foaia 12-Topliţa (Alexandrescu et al., 1968; 1968a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Preda et Pelin (1968, p. 271-272) succesiunea începe cu conglomerate calcaroase sau calcare conglomeratice care trec ascendent la gresii. Elementele angulare ale conglomeratelor sunt constituite din dolomite, cuarţ metamorfic (galeţi rulaţi de 1-2 cm diametru), toate prinse în matrice calcaroasă-grezoasă. Calcarele conglomeratice formează strate de 0,3-0,4 m grosime, au culoare cenuşiu-negricioasă în spărtură şi cenuşiu-gălbuie pe suprafeţe expuse. Rocile se dezagregă dând la baza pantei un grohotiş cu mult cuarţ metamorfic. Gresiile micaee de culoare cenuşiu-gălbuie sunt fin granulare, iar pe suprafeţele expuse devin albicioase. Ele formează strate cu grosimi variabile străbătute de fisuri dispuse perpendicular pe suprafaţa stratelo. După acest sistem de fisuri gresiile se desfac prin lovire. Resturile fosilifere constituie cuiburi bogate în brachiopode, lamelibranhiate, belemniţi. După Săndulescu (1975, p. 61) grosimea acestor depozite nu depăşeşte 10 m (afluent dreapta al Pârâului Suhard).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Preda et Pelin (1968, p. 271-273); (ii) Săndulescu (1975, p. 61).
8. Limite: Limita inferioară este transgresivă şi discordantă peste calcarele oolitice roşii ale Liasicului în Facies de Hierlatz (lacună între Carixian şi Domerian) sau peste depozite triasice. Limita superioară este la contactul concordant cu depozitele Doggerului (calcare grezoase şi gresii calcaroase) (Preda et Pelin, 1968, fig. 1 la p. 272).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Gresiile de pe Pârâul Ghilcoş (750 m amonte de gura acestuia) conţin: Spiriferina tumida, S. tumida acuta, S. tumida ascendens, S. alpina, Pecten textorius, P. (Entolium) hehlii, P. (Entolium) disciformis, Belemnites (Pleurobelus) compressus, B. (Passaloteuthis) paxillosus, B. (Brachybelus) zieteni, Mesoteuthis rhenanus. După Preda et Pelin (1968, p. 273) aceste specii indică vârsta domeriană.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Alexandrescu Gr., Mureşan Georgeta, Peltz S., Săndulescu M., 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 12-Topliţa.
Alexandrescu Gr., Mureşan Georgeta, Peltz S., Săndulescu M., 1968a, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 12-Topliţa. Notă explicativă, 74 p.
Preda I., Pelin M., 1968, Contribuţii la cunoaşterea Liasicului din regiunea Lacul Roşu (Carpaţii Orientali). Bul. Soc. Şt. Geol. RSR, 10, 269-281.
Săndulescu M., 1975, Studiul geologic al părţii centrale şi nordice a Sinclinalului Hăghimaş (Carpaţii Orientali). AN, 45, 5-166.