1. Statutul numelui: Informal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Silvaniei.
3. Vârsta: Pannonian inferior.
4. Sinonimie: “Complexul argilos-marnos” (Lubenescu et al., 1967, p. 65).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Imprejurimile Măgurii Şimleului (la vest de aceasta, pe văile Cristelecului, Spinetului, Carastelecului, Someşei, Mălădia), Sărmăşag, Chiejd, Leleiu, Motiş, Nadişul Hododului, Cioara, Cornu, Bicaz, Naimon, Cehul Silveniei, Ghiurtelecul Şimleului, jud. Sălaj; Harta geologică 1:200,000, foile 2-Satu Mare, carourile d3, d4 (Marinescu et Ghenea, 1967; Marinescu et al., 1966); 9-Şimleul Silvaniei, carourile a3, a4 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Lubenescu et al. (1967, p. 65) descriu “depozite pelitice şi psamitice fosilifere, alcătuite din marne cenuşii negricioase, uneori gălbui, cu spărtură concoidală ce alternează cu nisipuri cenuşii-gălbui şi argile cenuşii”. Pe Valea Mălădia Complexul Argilos-Marnos trece la un facies în care marnele cenuşii, stratificate conţin intercalaţii de microconglomerate cu cuarţ rulat şi gresii calcaroase-feruginoase cu fosile şi microfaună. La exploatarea minieră Sărmăşag-Chiejd sunt prezente nisipuri gălbui, micacee, fine, cu faună. La Sărmăşag, Chiejd, Leleiu, Motiş, Complexul Argilos-Marnos conţine mai multe strate de lignit exploatabil. Spre sud predomină marne cenuşii cu ostracode iar nisipurile devin din ce în ce mai rare (văile Bodoc, Silvaş, Borlii, Ceagăului). La Cornu marnele cenuşii, fosilifere, conţin concreţiuni calcaroase, iar marnele nisipoase, cenuşii-gălbui conţin intercalaţii de nisipuri fine, micafere, de culoare gălbuie. Spre partea superioară Complexul Argilos-Marnos conţine din ce în ce mai numeroase intercalaţii nisipoase, ori devine în întregime nisipos. Aceste nisipuri sunt gălbui, roşcate, sunt micacee şi conţin galeţi de marne (Valea Ser, Valea Sertelec, Bicaz, Naimon, vest Cehul Silvaniei, nord Hodod). In jurul Măgurii Şimleului sunt gresii, nisipuri, pietrişuri cu structură torenţială, cu Congerii şi Melanopside. Grosimea totală a Complexului Argilos-Marnos este de circa 400 m. (Lubenescu et al., 1967, p. 69).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Lubenescu et al. (1967, p. 65-67).
8. Limite: In jurul Măgurii Şimleului, limita inferioară, discordantă, este la contactul cu depozite danian-paleocene ori cu fundamentul cristalin. Limita superioară este la contactul cu Complexul Grezos din Depresiunea Silvaniei.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Lubenescu et al. (1967, p. 65-67) descriu asociaţii cu Congerii, Cardiide şi Melanopside. Citează din diferite puncte fosilifere: Melanopsis pygmaea, M. vindobonensis, M. fossilis, M. austrica, Congeria subglobosa, C. partschi, C. marcovici, Dreissena polymorpha, Limnocardium.
10. Mediul depoziţional: Abundenţa Congeriilor, Cardiaceelor, Melanopsidelor şi, mai rar, a Unionidelor indică un mediu semisalmastru, în care alături de organismele eurihaline apar şi câteva specii de apă dulce (Lubenescu et al., 1967, p. 69).
11. Corelări:
Literatura citată
Lubenescu Victoria, Crahmaliuc Gloria, Radu Magdalena, 1967, Observaţii asupra stratigrafiei şi faunei depozitelor pannoniene din Bazinul Silvaniei. D. S. Inst. Geol., 52,3, 63-72.
Lupu M., Borcoș M., Giușcă R., Bleahu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei.
Marinescu Fl., Stancu Josefina Ghenea C., 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 2-Satu Mare.
Marinescu Fl., Ghenea C., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 2-Satu Mare. Notă explicativă.
Patrulius D., Lupu M., Borcoş M., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei. Notă explicativă. 46 p.