1. Statutul numelui: formal
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Platforma Moldovenească.
3. Vârsta: Volhinian inferior.
4. Sinonimie:
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Pentru partea inferioară a Compexului argilo-nisipos a fost indicată localitatea Mănăstioara (Dealul Horaiţa şi pâraiele Gropana şi Ghilniţa); pentru partea mediană localitatea Grămeşti (Dealul Codrina, Pârâul Mare); pentru partea superioară profilul Pătrăuţi, pe valea Sucevei, toate în jud. Suceava; (ii) Valea Obcinei la Botoşeniţa (aflorează partea mediană a Complexului); malul drept al Sucevei, la 2 km sud de oraşul Suceava; Harta geologică 1:200,000, foaia 6-Suceava, caroul a1 (Popescu et Mirăuţă, 1967; Saulea, 1967)., caroul a1 (Grămeşti şi Mănăstioara), b1 (Pătrăuţi).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Complexul argilo-nisipos, gros de circa 80 m, are o parte inferioară, groasă de 60 m, constituită dintr-o succesiune de sedimente predominant argiloase, cu intercalaţii de nisipuri. Argilele conţin 6-10,5% CaCO3 şi sunt constituite din illit. Partea superioară, deschisă în baza profilului Pătrăuţi, groasă de 20 m, constă din nisipuri albicioase, gălbui, cenuşii, cu intercalaţii subţiri de argile. Nisipurile, în strate de 1-2 m grosime, sunt masive şi conţin concreţiuni grezoase şi intervale cimentate groase de 2 cm. Spre partea superioară aceste nisipuri sunt fosilifere.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Ionesi (1968, p. 80).
8. Limite: Limita inferioară se află la contactul cu Orizontul calcaro-grezos cu Serpula, al Buglovianului superior. Limita superioară este situată la contactul cu Orizontul calcaro-grezos Pătrăuţi I.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Fragmente de bivalve şi rare exemplare de Hydrobia, toate cu cochilii fragile. Pe ultimii 20 m ai formaţiunii apar rar Ervilia, Tapes, Cardium, Mohrensternia, cu cochilii fragile. Microfauna este abundentă, reprezentată în primul rând prin foraminifere Ionesi (op. cit., p. 110-112). Sunt prezente şi rare ostracode; (ii) Zonele de foraminifere identificate sunt: Zona Quinqueloculina reussi şi Articulina, prezentă începând de la 30 m deasupra bazei Complexului, pe o grosime de 30 m. Cu poziţie superioară, Zona Elphidium rugosum a fost identificată pe ultimii 20 m ai Complexului. Această zonă se extinde şi în nivelele stratigrafice superioare, inclusiv Arghira II.
10. Mediul depoziţional: Şelf pe care adâncimea apelor a suferit variaţii. Valorile maxime ale adâncimii, 150-200 m, iar cele minime 50 m (Ionesi, op. cit. p. 174). Substratul argilos a determinat popularea cu foraminifere, îndeosebi Articulina, dar şi Triloculina şi Quinqueloculina. Regimul marin salmastru şi clima caldă sunt indicate de fauna şi microfauna eurihaline (Ionesi , op. cit., p. 175).
11. Corelări:
Literatura citată
Ionesi Bica, 1968, Stratigrafia depozitelor neogene de platformă dintre Valea Siretului şi Valea Moldovei. Ed. Academiei, 391 p.
Popescu Ileana, Mirăuţă Elena, 1966, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 6- Suceava.
Saulea Emilia,1967, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 6- Suceava. Notă explicativă, 26 p.