Grupul de Carhaga

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Grupul de Carhaga este constituit din cinci formaţiuni a căror succesiune este redată mai jos (6. Secţiunea tip); (iii) Parautohtonul Pânzei Transilvane (Wildflyschul barremo-bedoulian al Munţilor Perşani).

3.  Vârsta: Tithonic superior-Hauterivian.

4.  Sinonimie: “Seria de Carhaga” (Patrulius, 1954, p. 142);  “Strate de Carhaga” (Vasilescu et al., 1968, p. 23); “Orizontul marnelor cu amoniţi” (Pauliuc, 1968, pe harta geologică însoţitoare); “Les couches de Carhaga” (Patrulius et Avram, 1976a, p. 155); “Grupul de Karhaga” (Patrulius, în Patrulius et al., 1980, p. 9).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Carhaga şi Valea Chioveş afluenţi pe dreapta ai Oltului, la nord est de Racoşul de Jos, jud. Braşov; (ii) Aflorimente pe pâraiele Izvorul Mic, Tepeului, Silaş, Iarcoş afluent drept al Văii Cetăţii, toate la est de Racoşul de Jos (v. şi Patrulius et Avram, 1976a, p. 155); Harta geologică 1: 200,000, foaia 20-Odorhei, caroul d2 (Savu et al., 1968; Săndulescu et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foaia 78d-Racoş (Popescu et al., 1976).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Grupul Carhaga constituie olistolite detaşate din aria de origine a Pânzei Transilvane. Din aflorimentele disparate a putut fi reconstituită o succesiune de cinci formaţiuni (Patrulius et Avram, 1976a, p. 155-156). După Patrulius (în Patrulius et al., p. 9) aceste entităţi informale sunt:

 “(1) o formaţiune marnoasă şi silicolitică cu nivele de marne şi calcare roşii, cu intercalaţii foarte subţiri de bentonit, cu silicolite ca accidente silicioase în marne, sau stratificate, în principal spongolitice, în bună parte cu aspect de gaize, cu intercalaţii subţiri de conglomerate cu elemente de şisturi cristaline la partea superioară;

 (2) marne şi calcare marnoase de culoare deschisă cu intercalaţii lentiforme de calcarenite;

 (3) calcarenite albe stratificate cu accidente silicioase brune;

 (4) marne cenuşiu-albăstrui cu puţin glauconit şi calcare puţin argiloase, unele alburii bogate în calpionele;

 (5) marne moi cenuşii”. După acelaşi autor “Primii doi termeni aparţin Jurasicului superior; calcarenitele cu accidente silicioase brune se situează aproximativ la limita Tithonic-Berriasian; marnele şi calcarele cu calpionele aparţin Berriasianului, iar marnele de la partea terminală sunt de vârstă valanginiană şi hauteriviană”.

După Pop, Avram, Iva (în Patrulius et al., 1980, p. 61) formaţiunea nr.( 3)- Calcarenite stratificate cu intercalaţii de silicolite brune are 7 m grosime pe Valea Chioveşului şi constă din strate de 3-30 cm grosime separate de pelicole şi strate centimetrice de argile şi marne siltice. Calcarenitele de tip grainstone şi packstone cu peloide şi bioclaste sunt de natură allodapică. Ele conţin 50-70% bioclaste de echinoderme şi mai rar Saccocoma, calpionelle, stomiosferide, nannoconide, radiolari calcitizaţi. Grosimea totală a formaţiunilor Grupului de Carhaga nu depăşeşte câteva zeci de metri.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (1954, p. 142-144); (ii) v. Sinonimie.

8.  Limite: Formaţiunile Grupului de Carhaga constituie olistolite în cuprinsul Formaţiunii de Wildflysch din Munţii Perşani.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Fauna de amoniţi a Grupului de Carhaga a fost detaliat analizată de Patrulius et  Avram (1976a, p. 160-194).

10.  Mediul depoziţional: Bazinal, pelagic şi hemipelagic (pantă bazinală).

11. Corelări: Primul termen (bazal) al Grupului de Carhaga prezintă afinităţi litologice cu Formaţiunea de Valea Cascadelor a Grupului de Comana. Al treilea termen este corelabil cu intervalul litologic mijlociu.