Grupul Carbonatat Superior

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Platforma Moesică.

3.  Vârsta: Callovian superior-Maastrichtian superior.

4.  Sinonimie: “grupul carbonatat superior” (Paraschiv, 1975, p. 171).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Alcătuirea Grupului Carbonatat Superior nu a fost definită pe criteriul delimitării unor formaţiuni geologice ci informal, prin faciesuri corespunzătoare unor intervale ale scării cronostratigrafice standard. Depozitele sedimentare acumulate în intervalul Malm-Cretacic inferior constituie un subciclu sedimentar de până la 1600 m grosime. In cursul intervalului de timp Malm-Cretacic inferior succesiunea stratigrafică cuprinde, după Paraschiv (1979, p. 45-47), de jos în sus:

- Calcare microcristaline, parţial argiloase, calcare peletale (= pseudoolitice), calcare lumaşelice, calcare argiloase; subordonat, intercalaţii subţiri de marne (Callovian superior-Oxfordian inferior). Aceste roci se caracterizează prin coloraţia brun-roşcată. La partea lor superioară sunt prezente protoglobigerine, iar la Ciureşti au fost identificaţi amoniţi (Macrocephalites macrocephalus, Sowerbyceras tortisulcatus).

- Calcare nodulare brun-roşcate, calcare peloidale (= pseudoolitice), de până la 175 m grosime, în care microfauna este constituită din protoglobigerine, alte foraminfere, radiolari, spongieri, care indică intervalul Oxfordian superior-Kimmeridgian inferior.

- Unui larg interval stratigrafic (Kimmeridgian superior-Barremian inferior) îi corespunde o diversificare a faciesurilor (pelagic, recifal, lagunar) (Costea et al., citaţi de  Paraschiv, 1979, fig. 12 la p. 46):

1. Faciesul calcaros, pelagic cu Tintinidae, extins în partea centrală a Platformei Moesice, între Jiu şi Teleorman (Paraschiv, op. cit., p. 45 şi fig. 12 la p. 46), este caracterizat de calcare fine cu Tintinidae, amoniţi, radiolari, alge, spongieri. Vârsta acestor calcare este Tithonian superior;

2. Faciesul dolomitic-recifal cu Clypeina şi Macroporella, Tithonian superior, începe cu o alternanţă de depozite pelagice şi recifale care trec apoi la calcare recifale coraligene şi algale şi calcare perirecifale, cu largă extindere areală (Paraschiv, op. cit., fig. 12 la p. 46). In vestul Platformei calcarele au până la 200 m grosime şi au aspectul Calcarelor de Stramberg. In estul Platformei faciesul recifal este cunoscut la Ghergheasa, Mihai Bravu, Serdaru şi pe aliniamentul Ungureni-Brâncoveanu-Cartojani-Talpa-Frăsinet-Alexandria-Bogdana-Vişina-Potelu;

3. Faciesul dolomitic-lagunar (Purbeckian), cu dolomite şi anhidrite, urmate de anhidrite şi calcare pestriţe, este prezent doar în estul Platformei (Paraschiv, op. cit., fig. 12 la p. 46).

- In intervalul Barremian-Apţian aria de sedimentare marină se restrânge la teritoriul dintre Jiu şi Dâmboviţa (Paraschiv, op. cit., fig. 13 la p. 48), iar către est depozitele apţiene devin predominant continentale.

- In intervalul Albian-Senonian a luat naştere un ciclu sedimentare de până la 1000 m grosime, care s-a aşternut transgresiv, discordant, discontinuu pe suprafaţa Platformei. Depozite ale Albianului inferior şi mediu au înveput să se acumuleze în estul Platformei, apoi şi spre vest, până la Jiu. Faciesurile albiene sunt marne şi calcare argiloase (în vest), calcare grezoase şi gresii calcaroase (între Titu şi Alexandria), nisipuri şi gresii glauconitice în est. Depozitele albiene ating 300 m grosime la est de Jiu, până la meridianul Alexandria. Spre est ele mai apar în cursul inferior al Ialomiţei şi în Dobrogea de Sud (Paraschiv, op. cit., fig. 14 la p. 49). Depozitele cenomaniene urmează în continuitate de sedimentare, au până la 150 m grosime şi sunt constituite din marne, calcare argiloase (= marnocalcare) cenuşii-albicioase, calcare, intercalaţii de gresii cu macrofaună (în zona centrală a Platformei) şi microfaună (Paraschiv, op. cit., p. 51). Depozitele Turonianului urmează concordant peste cele cenomaniene, au până la 100 m grosime şi sunt comstituite din calcare cretoase, calcare argiloase (= calcare marnoase, marnocalcare) cu faună de amoniţi şi inocerami, microfaună cu Globotruncana şi microfloră cu Deflandrea glomerata (Paraschiv, op. cit., p. 51). Depozitele Senonianului (Coniacian-Santonian-Campanian superior-Maastrichtian inferior), concordante peste cele turoniene sau transgresive peste depozitele albiene şi urmate, cu discordanţă, de depozitele Eocenului (la sud de Craiova) şi Neogenului, au până la 450 m grosime şi cuprind calcare cretoase, calcare argiloase (= marnocalcare), calcare organogene, calcare grezoase cu cherturi, tufite. Rocile senoniene conţin microfaună cu Pithonella, Globotruncane şi microfloră. Eroziunea post-senoniană a făcut ca sedimentele senoniene să aibă o răspândire inegală.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Paraschiv (1975, p. 171; 1979, p. 45-52).

8.  Limite: Depozitele sedimentare acumulate în intervalul Malm-Cretacic inferior se dispun transgresiv pe diverşi termeni, de la fundamentul de Şisturi Verzi până la Formaţiunea Terigenă Triasică. Depozitele senoniene sunt urmate, cu discordanţă, de depozitele Eocenului (la sud de Craiova) şi ale Neogenului.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Faune variate, bogate în amoniţi au fost citate de mulţi autori (Paraschiv, 1979, p. 47). Orizontarea bazată pe studiul microfacial aoarşine unei echipe conduse de Costea (Paraschiv, op. cit., p.47). faune şi microfaune albiene, cenomaniene şi senoniene sunt menţionate de Paraschiv (op. cit., p. 50).

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: