1. Statutul numelui: Acceptat.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Platforma Moldovenească.
3. Vârsta: Basarabian superior.
4. Sinonimie: “calcaires de Repedea” (Atanasiu, 1940, p. 148; Atanasiu et Macarovici, 1950, p. 297); “orizontul calcarelor oolitice de Repedea” (Oncescu, 1957, p. 25); “Calcariul de la Răpidea” (Cobâlcescu, 1962, p. 689); “calcarul oolitic de Repedea” (Ionesi, 1994, p. 43); “Repedea Limestone” (Brânzilă, 1997, fig. 1 la p. 135); “Calcarul oolitic de Repedea” (Grasu et al., 2002, p. 287).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Atribuim aici localităţii tip vechea carieră de sub releul de televiziune de la Iaşi, menţionată de Kalmar (1991, cf. Grasu et al., op. cit., p. 288); (ii) Răducăneni, Huşi, Bacău, Dealul Repedea; Harta geologică 1:200,000, foaia 14-Iaşi, caroul b3 (Saulea 1966; Săndulescu Bratu, 1966).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) “Oolitul de Repedea se prezintă ca o succesiune de strate cu grosimi de 2-40 cm separate de intercalaţii de nisipuri fine, cochilifere de 0,5-10 cm. Stratele au suprafeţe neregulate, observându-se o tetrecere gradată de la calcarele sau gresiile oolitice compacte la aceleaşi roci din ce în ce mai poroase şi friabile, până la nisipuri interstratificate. In partea superioară a succesiunii se observă o alternanţă de nivele alcătuite dintr-o cochină de mactre, calcare mixte oolito-cochilifere şi calcare oolitice, grupate ciclic”. (Grasu et al., op. cit., p. 287). Gresiile oolitice prezintă stratificaţie încrucişată de tip trong cross stratification. Lipsesc bioturbaţiile.Grosimea formaţiunii este de 100-150 m. La Dealul Repredea are 24 m grosime. După Jeaurenaud (1971, p. 68) Calcarul Oolitic de Repedea are doar 3-5 m grosime; (ii) Spre vest Calcarul Oolitic de Repedea este substitiut de nisipuri şi argile.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Kalmar (1991, citat de Grasu et al., op. cit., p. 288-292).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Nisipurile şi Argilele de Bârnova; limita superioară este la contactul cu Nisipurile şi Gresiile de Scheia (Brânzilă, op. cit., fig. 1 la p. 135).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Grasu et al. (op. cit., Tab. 122 la p. 289) prezintă lista completă a macrofaunei Calcarului Oolitic de Repedea. Sunt citate Mactra podolica, M. vitaliana, M. naviculata, M. vasluiensis, Plicatiforma fittoni, Donex, Musculus.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Atanasiu I., 1940, Contributions à la géologie des pays moldaves. AN, 22, 147-173.
Atanasiu I., Macarovici N., 1950, Les sédiments miocènes de la partie septentrionale de la Moldavie. AN, 23, 269-317.
Brânzilă M., 1997, Contributions to the establishment of the age of “Cryptomactra clays” of the Moldavian Platform. Acta Paleont. Rom., I, 134-137.
Grasu C., Brânzilă M., Miclăuş Crina, Boboş I., 2002, Sarmaţianul din sistemul bazinelor de foreland ale Carpaţilor Orientali. Ed. Tehnică, 407 p.
Ionesi L., 1994, Geologia unităţilor de platformă şi a orogenului nord-dobrogean. Ed. Tehnică, 280 p.
Jeanrenaud P., 1971, Harta geologică a Moldovei Centrale dintre Siret şi Prut. An. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 17, 65-77.
Saulea Emilia, 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 14- Iaşi. Notă explicativă.
Săndulescu Jana, Bratu Elena, 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 14- Iaşi.