1.Statutul numelui: Acceptat.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Nalbant; (iii) Dobrogea de Nord.
3. Vârsta: Hettangian-Pliensbachian inferior (partea terminală a Carixianului inferior – Zona Jamesoni-baza Carixianului mediu – Zona Ibex-Subzona Masseanum).
4. Sinonimie: : pro parte ‘Depozitele liasice’ (Macovei, 1954, p. 311); ‘les grès de Frecatei’ (Mutihac, 1962a, p.693); ‘Liasicul inferior’ (Mutihac, 1963, p. 63); ‘Gresiile de la Poşta’ (Mutihac, 1964, p. 238); ‘Gresia de Poşta’ (Patrulius et al., 1974, p. 84 şi pe harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor jurasice”, sc. 1:200.000 din acelaşi raport; Mirăuţă et al., 1986, p. 29; Baltres, în Baltres et Antonescu, 1998, p. 7-11); ‘Poşta Sandstone’ (Grădinaru, 1984, p. 62, fig. 2; 1993, nepaginat); ‘Frecăţei Sandstone’ (Grădinaru, 1984, fig. 2; 1993, nepaginat; 1995, p. 20; 2000, p. 17) (partea superioară a acesteia); ‘Gresia de Frecăţei’ (Mirăuţă et al., 1986, p. 28); ‘Gresia de Frecăţei’ (Baltres, în Seghedi, 1990, p. 36); ‘Grès de Poşta’ (Baltres, în Antonescu et BaltreS, 1998, p. 161).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Baza Gresiei de Poşta aflorează în rîpele de pe dreapta văii Teliţa, la 1,250 km est de satul Frecăţei. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5632,525, Y= 4997,740. (ii) Alte arii de aflorare: deal fără nume, la sud de satul Poşta; Malul drept al văii Teliţa, la SV de Cataloi; drum paralel cu valea Teliţa, pe sub dealul Găvana Mare, la 1 km nord de cariera Zebil (Baltres, în Baltres et Antonescu, 1998, p. 10, 11).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Secţiunea tip nu expune întreaga stivă a Gresiei de Poşta, datorită îndepărtării prin eroziune a părţii superioare a acesteia. La secţiunea tip Gresia de Poşta măsoară circa 30 m grosime. Succesiunea începe cu circa 4 m de gresii tari, în strate distincte, cărora le iau locul, în susul profilului, gresii moi, argiloase în care se individualizează mai rar strate cu separaţii argiloase. O secţiune complementară este vizibilă pe dealul de la sud de satul Poşta. Gresia de Poşta se caracterizează prin marea frecvenţă a structurilor Zoophycos (Baltres, 1999, p. 12-13). Pentru detalii descriptive v. Baltres (în Baltres et Antonescu, 1998, p. 7-11).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius et al. (1974, p. 84). Gresia de Poşta este reprezentată pe “Harta geologică a Dobrogei de Nord” şi pe “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor jurasice”, ambele la scara 1:200,000, care însoţesc raportul citat.
8. Limite: Gresia de Poşta se aşterne concordant peste Gresia cu Otapiria. Limita superioară nu este cunoscută.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) La secţiunea tip Gresia de Poşta a furnizat o asociaţie de amoniţi hettangieni (Caloceras johnstoni, Schlotheimia angulata), sinemurieni (Charmasseiceras sp., Coroniceras sp.), pliensbachieni (Uptonia jamesoni, Tropidoceras masseanum, T. flandrini) şi bivalve (Mytilinoceramus sp.) ( Grădinaru, 1984, fig. 2); 1993, nepaginat; 2000, p. 27-28). Macovei (1954, p. 311) citează Mytilus, Inoceramus, Tropidoceras masseanum (d’Orb.), iar Mutihac
(1962a, p. 693) adaugă listei U. regnardi (d’Orb.). Patrulius (în Patrulius et al., 1974, p. 85) a determinat din colecţia G. Macovei, care se păstrează la Institutul Geologic al României, speciile Inoceramus amygdaloides Gold. şi I. aff. ventricosus Sow.
10. Mediul depoziţional: Umplutură de canal asociat probabil părţii mediane a unui con turbiditic submarin.
11. Corelări: