1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor. Dolomitele Superioare constituie membrul superior al Formaţiunii de Crişul Repede; (iii) Apusenidele Nordice – Unitatea de Bihor.
3. Vârsta: Anisian superior.
4. Sinonimie: “les dolomies supérieures” (Patrulius, 1976, p. 50); “dolomitele superioare” (Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p. 128); “Upper Dolomites” (Patrulius, în Patrulius et al., 1971, p. 34; 1979, p. 4; Bleahu et al., 1981, p. 9).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Munţii Pădurea Craiului (zonele Butan-Oradea, Cărmăzan-Roşia, Bratca-Sohodol, Bucea-Brătcuţa) (Patrulius, în Patrulius et al., 1971, fig. 2 la p. 38).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Conform descrierii date de Patrulius (în Ianovici, 1976, p. 128) “dolomitele superioare, groase de 50-400 m, larg cristalizate, cenuşii cu tentă de alteraţie gălbuie” sunt roci masive, de culoare deschisă. Ele conţin rare intercalaţii lenticulare de calcare dolomitice cu alge dasicladacee. Către baza Dolomitelor Superioare au fost identificate crinoide (Encrinus). La nord de Aleşd şi Tinăud o stivă groasă de 400 m de dolomite de culoare deschisă poate aparţine fie Dolomitelor Superioare, fie cuprinde atât Dolomitele Inferioare cât şi pe cele Superioare. In zona Butan-Oradea Dolomitele Superioare, masive, au 200-300 m grosime. In zona Bratca-Sohodol au 100-150 m grosime. In estul Pădurii Craiului (Bucea-Remeţi) au 400 m grosime.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) v. Sinonimie.
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Calcarul de Bucea. Limita superioară este la contactul cu Calcarul de Vida (membrul inferior al Formaţiunii de Lugaş). In partea de NE a Autohtonului de Bihor Dolomitele Superioare sunt urmate direct de calcare recifale de tip Wetterstein (Bleahu et al., 1981, p. 10).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Alge dasicladacee: Diplopora annulata (abundente), D. annulatissima (rar) (Patrulius, în Patrulius et al., 1979, p. 4).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bleahu M., Bordea S., Lupu M., Ştefan A., Patrulius D., Panin Ştefana, 1981, The structure of the Apuseni Mountains. Carp.-Balkan. Geol. Assoc., XII Congr., Bucharest, Romania, Guidebook Series no. 23, 106 p.
Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H., 1976, Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad., 631 p.
Patrulius D.,1976, Les formations mésozoïques des Monts Apuseni Septentrionaux: Corrélation chronostratigraphique et faciale. ). Rev. roum. géol., géoph., géog., Géol., 20, 1, 49-57.
Patrulis D., Bleahu M., Popescu Ileana, Bordea S., 1971, Guidebook to excursions of the IInd Triassic Coll. Carpatho-Balkan Assoc., 5-15 Sept. 1971. The Triassic formations of tha Apuseni Mountains and of the East Carpathian Bend, 86 p.
Patrulius D., Bleahu M., Popescu Ileana, Bordea S., 1971, The Triassic formations of the Apuseni Mountains and of the East Carpathian Bend. Guidebook to excursions, IInd Triassic Coll., Carpatho-Balkan Assoc. 86 p.
Patrulius D., Antonescu E., Baltres A., Bleahu M., Bordea S., Dumitrică P., Gheorghian Doina, Iordan Magdalena, Panin Ştefana, Popa Elena, Popescu Ileana, Tomescu Camelia, Bordea Josefina, Mantea G., Mirăuţă Elena, 1979a, Studiul biostratigrafic şi petrologic al formaţiunilor triasice din pânzele de Codru (Munţii Apuseni) pentru stabilirea de repere paleontologice şi litologice în vederea corelărilor tectono-faciale. Raport Fond Geologic I.G.R.
Patrulius D., Bleahu M., Antonescu E., Baltres A., Bordea S., Bordea Josefina, Gheorghian Doina, Iordan Magdalena, Mirăuţă Elena, Panin Ştefana, Popa Elena, Tomescu Camelia, 1979b, The Triassic formations of the Bihor Autochton and Codru nappe-system (Apuseni Mountains). III-d Triassic Coll., Carpatho-Balkan Geol. Assoc., 2-7 October 1979, Guidebook to Field trip.