Calcarele de Leitha

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Cuvertura post-tectogenetică din nord-vestul Masivului Preluca (Valea Chioarului, Ciolt), Depresiunea Zarandului, Depresiunea Rusca Montană, Depresiunea Caransebeş - Mehadia, Depresiunea Bahna-Orșova (Bârzasca – Orșova – Bahna).

3.  Vârsta: Miocen mediu, Badenian inferior (Langhian).

4. Sinonimie: “Calcar de Leitha” (Paucă, 1954, p. 276); “orizontul calcaros de tip Leitha” (Lubenescu et Pavnotescu, 1970, p. 143); “Calcarele de Leitha” (Kalmar et Ionescu, 1970, p.60); “Calcarele de tip Leitha” (Dincă, 1977, p. 139). După Pop (1957, p. 73) calcarele au fost descrise şi drept “Nivel cu Pseudamussium oblongum”; v. și fișa Formațiunea de Curchia.

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Grosshoeflein (provincia Burgenland, Austria) din Bazinul Vienei, parte a Paratethysului central; (ii) Formaţiunea are o mare extindere geografică: marginea de est a Depresiunii Pannonice, versantul vestic al Munţilor Codru şi Pădurea Craiului, vestul Bazinului Transilvaniei, malul Dunării la Bârzasca-Orşova-Bahna, versantul estic al Carpaţilor Orientali, la Târgu Ocna, Bucovina, Basarabia în malul Nistrului amonte de Hotin. In Valea Olteţului  (Valea Cernăzioara, Valea Cernădia) calcarele fosilifere de tip Leitha au fost studiate de Redlich (1885-1889, din Oncescu, 1957, p. 309). După Lubenescu et Pavnotescu (ibidem) Calcarele de Leitha constituie o bandă continuă între Armeniş - Slatina Timiş - Goleţ - Bucosniţa - Petroşniţa, în jurul localităţii Var şi în sudul Depresiunii Poiana Ruscă (Valea Maciova), Jud. Caraş Severin. Pe harta geologică în Dincă (idem) calcarele sunt extinse de la est de Maciova până la nord de Peştera, Jud. Caraş Severin. La nord de Mehadia calcarele aflorează pe Ogaşul Strinii, la Globu Craiovei (Pop, ibidem). In Depresiunea Zarandului (la Coşeiu, Jud. Sălaj) apar pe o suprafaţă restrânsă calcare cu mulţi corali, echinide, Ostrea, Lithothamnion, Pecten, Heliastrea, Heterostegina  (Paucă, ibidem). Nicorici (1977, p.122-123) menţionează calcare de tip Leitha la  Valea Chioarului (Baia Mare) şi în Depresiunea Beiuş. Kalmar et Ionescu (ibidem şi harta geologică însoţitoare) descriu calcarele din Dealurile Muncel şi Frasinilor, de la Ciolt (la nord de Valea Chioarului), în nord-vestul Masivului Preluca, Jud. Maramureş. Harta geologică a României,1:200,000, foile 3-Baia Mare, caroul d2, d3 (Gherasi et al., 1967); 25-Deva, caroul c1, d1 (Gherasi et al., 1967); 32-Baia de Aramă, caroul d2 (Năstăseanu et al., 1968); Harta geologică a României,1:50,000, foile 18c-Preluca (Rusu et al., 1983); 104a-Nădrag (Kräutner et al., 1972); 140d-Orșova (Hârtopanu et al., 1987), unde formațiunea figurează sub numele “Calcare recifale, calcare marnoase, argile marnoase”.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (ii) Calcarul de Leitha constituie un facies caracterizat de prezenţa algelor corallinacee, cărora li se asociază corali care însă nu constituie recifi. Dincă (idem, p. 139) dă următoarea descriere: “Calcarele de tip Leitha sunt alterate, cavernoase, de culoare galben închis, cu aspect masiv, bogate în cochilii de lamelibranhiate şi gasteropode şi, mai rar, de corali coloniali şi alge calcaroase (Lithothamnion). Grosimea acestor depozite calcaroase atinge 50 m”. Pe Ogaşul Strinii şi  la Globu Craiovei, la nord de Mehadia, calcarele au 5,6 m gosime, sunt pe alocuri oolitice, în plăci groase, sunt compacte ori friabile, bogat fosilifere (Pop, ibidem).

7.   Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Dincă (ibidem).

8. Limite: Limita inferioară, gradată, la contactul cu conglomerate poligene badeniene, care se aştern discordant peste roci sedimentare turonian-coniaciene (v. harta geologică în Dincă, idem) Limita superioară este la contactul cu calcare gălbui, cavernoase, care conţin un nivel bogat în Ceriţi, atribuit Sarmaţianului. Tranziţia este gradată. Pe Ogaşul Strinii şi  la Globu Craiovei în succesiune urmează marne şi nisipuri cu faună salmastră, sarmaţiană.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Calcarele de Leitha din Transilvania şi din Banat sunt caracterizate de prezenţa Pectinidelor (genurile Pecten, Amussium, Chlamys). Nicorici (idem, p.124) menţionează în Depresiunea Mehadia 280 specii de moluşte, între care numeroase specii de Pectinide. Pectinide sunt şi în Bazinul Bahna. In Valea Maciova sunt citate Corbula (Varicorbula) gibba, Pecten (Flabelipecten) leythajanus, Glycimeris pilosa deshayesi, Conus, Natica, Turritella (Archimediella) turris (Lubenescu et Pavnotescu, idem, p. 144). La Tîrnova, în sudul Depresiunii Caransebeş, calcarele recifale tip Leitha conţin Atleta ficulina, Conus dujardini, Cerithium, Turritella, Cariophilla, Heliastraea (Lubenescu et al., 1970, p. 131). Dincă (idem, p. 139) citează de pe Valea Macioavei lamelibranchiate şi gasteropode: Pecten (Flabellipecten) leythajanus, Pectunculus (Axinea) pilosus, Corbula (Varicorbula) gibba, Turritella (Archimediella) turris, Natica sp., Conus sp. Nicorici (idem, p. 122-123) citează din Valea Chioarului Chlamys latissima nodosiformis iar din Depresiunea Beiuş citează Pecten aduncus, P. prebenedictus, P. subarcuatus styriacus, Flabellipecten besseri, Amussium, Chlamys div. sp.

10. Mediul depoziţional: Marin.

11. Corelări: