Calcarele de Clenciu

1. Statutul numelui: Valid, formal.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Carpații Orientali - Subunitatea Măgireşti–Perchiu a Pânzei Subcarpatice (Săndulescu et al., 1980).

3.  Vârsta: Badenian superior (=Kossovian).

4. Sinonimie: “calcarele din dealul Clenciu“ (Teisseyre, 1896); "Calcarele cu Lithothamnium de la Clenciu" (Lubenescu et al., 1975, p. 105).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Clenciu, între satele Brăteşti şi Caraclău, la nord-est de oraşul Târgu Ocna; (ii) Bazinul inferior al Tazlăului Mare; Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, caroul c3 (Dumitrescu et al., 1968, 1970a); Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 81a-Târgu Ocna (Săndulescu et al., 1998).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Calcare fosilifere, marne albe, nisipuri şi câteva nivele de tufite. Descrierea originală: “In dealul Clenciu, la partea superioară a acestui orizont al Saliferului superior, se găseşte o intercalaţiune de calcare fosilifere…Acest deal, situat între satele Brăteşti şi Caraclău, aproape de Tg. Ocna, este alcătuit dintr-o alternanţă de marne, gresii si nisipuri, ce cuprind fragmente de roci verzi, tuf dacitic, deci rocile tipice Formaţiunii salifere si intercalaţiuni de calcare tortoniene fosilifere. Calcarele se prezintă de obiceiu în bancuri groase până la 2 m. uneori, cu o coloraţie vânătă albicioasă şi sunt constituite aproape în întregime din recife de Lithothamnium, care se prezintă fie sub formă de concreţiuni sferoidale, fie sub formă de bastonaşe alungite, deseori ramificate de 2 sau de 3 ori”. Grosimea formaţiunii, în bazinul inferior al Tazlăului Mare, nu depăşeşte 50 m.

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Teisseyre (1897, citat de Lubenescu et al., ibidem); (ii)  Preda (1917, p. 462). Lubenescu et al. (ibidem) citează o listă de autori (Macovei, 1927, Olteanu, 1953, Băncilă, 1958, Stoica, 1962, Săndulescu, 1962).

 8. Limite: este dispusă transgresiv (contact erozional) peste Molasa de Bârsăneşti, Tuful de Slănic sau Formaţiunea de Brăteşti şi este acoperită în discontinuitate de sedimentare (contact erozional) de depozitele volhyniene.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Conţinutul fosilifer este alcătuit din: bivalve de tipul Pecten aff. substriatus, Lucina aff. haidingeri, Arca (Barbotia) barboti, Chlamys malvinae, Mohrensternia sp., Ervilia sp. (Preda, 1917; Săndulescu, 1962), gasteropode (Conus, Turritella), pteropode (Spirialis), viermi (Serpula), dinți de rechini, echinoderme, radiolari, foraminifere (Borelis, Sigmoilina, Bulimina, miliolide), alge rhodoficee (Lithothamnion, rar Archaeolithothamnium, Jania). Sunt citate foraminifere aparţinând Zonei Velapertina (Lubenescu et al., 1975; Săndulescu et al., 1995) și nannofosile calcaroase, caracteristice Subzonei Calcidiscus pataecus – NN6d (Mărunţeanu, 1999).

10. Mediu depoziţional: Marin, litoral şi neritic.

 11. Corelări: Calcarele de Clenciu se corelează cu partea terminală a “Marnelor cu Spirialis” din aria carpatică.

                                                                             Dr.ing. Mariana Mărunţeanu, 1999