Brecia de Cosmina

1.  Statutul numelui: Valid.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Carpații Orientali - Cuvertura posttectogenetică a Pânzei de Tarcău şi umplutura mio-pliocenă a Avanfosei  Carpatice.

3.  Vârsta: Badenian mediu = Wieliczian.

4. Sinonimie: Sinonime  vechi: “formaţiunea cu sare“ (Mrazec şi Teisseyre, 1902; 1907); “formaţiunea saliferă“ (Teisseyre, 1907; Macovei, 1916); “formaţiunea cu masive de sare“ (Popescu-Voiteşti, 1916); “Brecie de Cosmina“ (Popescu, 1951, p. 6); “orizontul breciei sării cu masive de sare = Brecia de Pietrari “ (Olteanu, 1951); “orizontul breciei cu masive de sare“ (Stoica, 1958). Sinonime noi: “complexul cu sare şi gips“ (Grujinschi, 1972); “Formaţiunea Evaporitică“ (Săndulescu et al., 1980).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Holostratotip: Valea Cosminei. Parastratotipuri: Valea Lupei la Brebu, Valea Infundată, afluent drept al râului Slănic, la nord de oraşul Slănic Prahova; Valea Turburea, afluent stâng al râului Slănic, la sud de salina Slănic; (ii) Subcarpaţii Munteniei. Apare figurată sub denumirea de “brecia sării cu masive de sare“, pe aceleaşi hărţi ca şi unitatea litostratigrafică subjacentă (Tuful de Slănic). Gradul de accesibilitate la aflorimente: accesibil la aflorimentele holo şi parastratotipurilor (drumuri regionale şi comunale); Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 35-Tîrgoviște, caroul a4 (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 129b-Slănic (Prahova) (Săndulescu et al., 1990).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii):   La holostratotip: Brecia de Cosmina este o brecie sedimentară cu o “matrice marnoasă argiloasă, nisipoasă, micacee, cenuşie, de obicei bituminoasă şi sărată în care stau componentele dese de mărimi variabile“ (Popescu, idem, p. 5). Clastele din matrice sunt  gresii eocene, argile verzi şi marne cenuşii din Formaţiunea de Pucioasa, şisturi disodilice, marno-calcare, tufuri, şisturi cristaline şi foarte rar arcoze de roci granodioritice. Spre bază formaţiunea cuprinde intercalaţii de marne cu globigerine şi nisipuri brune. In Valea Lupei brecia conţine intercalaţii de eplite negricioase şi bancuri de gipsuri. La Valea Infundată succesiunea este constituită din alternanţe de brecii, marne, nisipuri şi filme de tufite. La Valea Tulburea Brecia de Cosmina este constituită din alternanţe de brecii şi pelite şi conţine bancuri de gips. In Brecia de Cosmina sunt cantonate lentilele şi masivele de sare gemă de la Telega, Cosmina, Slănic Prahova, Trestioara. Formaţiunea are o grosime variind între 200 şi 300 m.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Popescu (idem, p. 7-12).    

8. Limite: Limita inferioară este de tranziţie atunci când Brecia de Cosmina urmează Tufului de Slănic în zonele axiale ale unor sinclinale. Acolo unde stă peste diferiţi termeni ai Molasei de Doftana sau peste depozite paleogene de pe flancurile sinclinalelor, contactul bazal este de eroziune. Limita superioară, la contactul cu Sisturilr cu Radiolari, este de tranziţie.               

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Conţinutul fosilifer este foarte sărac: resturi de corali, pecteni mici, ostrei (Pilide, 1877, citat de Grujinschi, idem; Iorgulescu, 1953).        

10. Mediul depoziţional: Mediu lagunar (lagună sau sistem de mici bazinete) în care se acumulau evaporite cu tranziţie laterală la conuri de dejecţie care acumulau sedimente grosiere transportate de paleorâuri (Grujinschi, idem). Materialul detritic era transportat de curenţi slabi orientaţi SSE-NNV.

11. Corelări: Brecia de Cosmina este corelabilă cu Tuful de Slănic (în Subcarpaţii Moldovei) şi cu Membrul de Ocna Dejului (din Transilvania).

                                                                      Dr. ing. Mariana Mărunţeanu, Ion Petcu