1. Statutul numelui: Informal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Membru al Argilelor de Darabani-Mitoc; (iii) Platforma Moldovenească.
3. Vârsta: Buglovian superior.
4. Sinonimie: Toltry; calcare scorburoase; calcare cavernoase; “calcaires de Stânca” (Atanasiu et Macovei, 1950, p. 274); ”Les biohermes à Serpula” (Ionesi et Ionesi, 1982, p. 37); “Calcare de Stânca“; “Biohermele cu Serpula“ (Grasu et al., 2002, p. 246).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Stânca Ştefăneşti, jud Botoşani; (ii) Fâşie paralelă cu Prutul, între Mitoc şi Ştefăneşti, apoi spre sud până la Iaşi, în forajele Bivolari, Şipote; v. şi Atanasiu et Macovei (idem, p. 274-278). Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 7-Ştefăneşti, carourile a1, b1 (Saulea, 1965, 1966).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): La Ştefăneşti, pe malul Prutului, apar calcare masive de două tipuri: unul bogat în tuburi de viermi (Serpula), altul constituit din lumaşele de bivalve. Lateral se trece la calcare fosilifere, stratificate, cenuşii-albicioase, în plăci centimetrice. Tuburile de Serpula sunt înconjurate de anvelope micritice. Conţinutul în CaCO3 este de 88%. Micritele cu Serpula sunt construcţii de tip microbial mud-mounds (Saint Martin et Pestrea, 2000). Alte bioherme cu aspect de corpuri alungite vest-est apar la Ripiceni, Iorga, Liveni, Mitoc, Stânca Mândrului, jud. Botoşani (Grasu et. al., idem, p, 249-250). Biohermele au 200-1200 m lungime, 60-200 m lăţime şi se ridică deasupra nivelului lacului Ştefăneşti cu până la 25 m. Calcarele, cu bivalve şi Serpula, sunt dure, cavernoase, albe sau cu nuanţe roşcate. In foraje s-a constatat că biohermele se aştern pe un pat de calcare organogene stratificate, groase de 3-5 m (“Reciful Mitoc“); (ii) La Livenii Noi, pe malul Prutului, Atanasiu et Macovei (idem, p. 277) menţionează o posibilă trecere laterală la un calcar cavernos, gros de 3-4 m, pe care Simionescu l-ar fi numit “Calcar scorburos”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Grasu et al. (idem, p. 247-253) citează o listă de autori (Simionescu, 1902, 1909; Văscăuţanu, 1925; Atanasiu et Macarovici, 1950; Ionesi et Ionesi, 1981, 1982).
8. Limite: Biohermele cu Serpula sunt intercalate în Argilele de Darabani-Mitoc sau acoperă marne badeniene cu Lithothamnion (Grasu et. al., idem, p, 246).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Bivalve (Obsoletiforma, Musculus), rare gasteropode, viermi (Serpula). v si Tabelul 92 în Grasu et al. (idem, p. 247).
10. Mediul depoziţional: Marin, salmastru.
11. Corelări:
Literatura citată
Atanasiu I., Macarovici N., 1950, Les sédiments miocènes de la partie septentrionale de la Moldavie. AN, 23, 269-317.
Grasu C., Brânzilă M., Miclăuş Crina, Boboş I., 2002, Sarmaţianul din sistemul bazinelor de foreland ale Carpaţilor Orientali. Ed. Tehnică, 407 p.
Ionesi L., Ionesi Bica, 1981, Dare noi asupra Sarmaţianului din partea nord-estică a Platformei Moldoveneşti (Regiunea Hudeşti - Mitoc). Mem. Secţ. Şt. Acad. Rom., 6, 1,
Ionesi L., Ionesi Bica, 1982, Contributions à l'étude du Bouglovien d'entre Bașeu et Prut (Plateforme Moldave). An. șt. Univ. Al. I. Cuza, Iași, Geol., Geogr., 28, 29-38.
Saint Martin J. P., Pestrea S., 2000, Les constructions à Serpula et microbiolites du Sarmatien de Moldavie. Acta Palaeont. Rom., 2, Cluj.
Saulea Emilia, 1965, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 7-Ştefăneşti.
Saulea Emilia, 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 7- Ştefăneşti. Notă explicativă, 17 p.
Simionescu I., 1902, Constituţia geologică a ţărmului Prutului din nordul Moldovei. Publ. Fond V. Adamachi, II-7, 27-53.
Simionescu I., 1909, Asupra calcarurilor sarmatice din nordul Moldovei. AN, 2, 139-148.