1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Molasa de Bârsăneşti; (iii) Carpații Orientali – Pânza Subcarpatică, Subunitatea Măgireşti – Perchiu (Săndulescu, et al., 1980).
3. Vârsta: Burdigalian–debutul Langhianului (Miocen inferior–Miocen mediu) (Mărunţeanu, 1999).
4. Sinonimie: “strate cu şisturi calcaroase“ (Olteanu, 1953); “secvenţa tip schlier“ (Săndulescu et al., 1980); “subformaţiunea pelitică“ (Mărunţeanu, 1986).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Pârâul Puşcaşului, afluent stâng al pârâului Scăriga, între satele Albele şi Berzunţ; accesul la secţiunea geologică de referinţă este posibil prin localităţile Bârsăneşti – Poiana – Albele; (ii) Subcarpaţii Moldovei centrale; Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 21-Bacău, caroul b3 (Dumitrescu et al., 1968, 1970a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): argile şi marne cu intercalaţii de siltite; caracteristic pentru această unitate litostratigrafică este asocierea pelitelor cu şisturi calcaro – dolomitice şi lipsa nivelelor de pelite roşii sau a intercalaţiilor de gipsuri.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Definită şi descrisă de Mărunţeanu (1986, p. 54) ca unitate informală: “este constituită din alternanţe de pelite, nisipoase sau siltice pe suprafeţele de stratificaţie, de grosimi decimetrice, având o culoare cenuşie albicioasă, cu rare intercalaţii subţiri de gresii sau siltite”. Grosimea Marnelor de Valea Puşcaşului variază între 200 m (p. Scăriga) şi 600 m (nord de satul Viişoara).
8. Limite: Argilele de Valea Puşcaşului se dispun în continuitate de sedimentare peste Marnele de Valea Calului şi sunt acoperite transgresiv (contact de discordanţă unghiulară) de Tuful de Slănic.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Rarele resturi fosilifere sunt reprezentate în exclusivitate prin nannofosile calcaroase (Mărunţeanu, 1999), aparţinând Zonei Sphenolithus heteromorphus – NN5 (Martini, 1971), care caracterizează cea mai mare parte a etajului global Langhian sau a subetajulul regional Moravian.
10. Mediu depoziţional: v. Molasa de Bârsăneşti.
11. Corelări:
Dr. ing. Mariana Mărunţeanu, 1999
Literatura citată
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p., Raport, F. G.
Martini E., 1971, Standard Tertiary and Quaternary calcareous nannoplankton zonation. In: Farinacci A. (Ed.), Proceed. Ses. Plankt. Conf., Roma. Technoscienza, 2, 739-785.
Mărunţeanu Mariana, 1986, Studiul geologic al bazinului inferior al Tazlăului Mare (Teză de doctorat), 155 p., Univ. București.
Mărunţeanu Mariana, 1999, Litho- and biostratigraphy (calcareous nannoplankton) of the Miocene deposits from Outer Moldavides. Geol. Carpathica, 50, 4, 313-324. Bratislava.
Săndulescu M., Micu M., Popescu B., 1980, La structure et la paléogeographie des formations miocènes des Subcarpathes Moldaves. A.G.C.P., Congr. IX, Tecton., 184-197, Kiew.