Stratele de Rohia

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Rupelian-Aquitanian.

4.  Sinonimie: “Stratele de Rohia” (Popescu, 1972b, p. 107 şi lista de sinonimii); “Couches de Goştila” (Popescu, 1975, pe harta geologică însoţitoare).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Afluent dreapta al Văii Imoasa (= Valea Ileandei), la nord de Vima Mare, jud. Maramureş şi Sălaj (pe harta de la p. 114, fig. 3 în Popescu, 1972b); (ii) Zona de la sud de Preluca (pe harta de la p. 114, fig. 3 în Popescu, 1972b); Fîntînele (Valea Poienilor), Rohia (Valea Părintelui), Goştila (Popescu, 1972b, p. 108 şi fig. 1 la p. 6); Harta geologică 1: 200,000, foile 3-Baia Mare, caroul d4 (Gherasi et Bombiţă, 1967a; Gherasi et al., 1967), 10-Cluj,  (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967); Harta geologică 1: 200,000, în Popescu (1975).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Cu o grosime de 200-300 m, formaţiunea este constituită din “depozite alcătuite, în partea bazală din marne cenuşii-albăstrui, nisipoase, cu rare intercalaţii decimetrice de gresii albe care amintesc faciesul stratelor de Buzaşi şi care trec, în partea superioară, la marne mai închise la culoare, cu intercalaţii de nisipuri sau gresii cenuşii calcaroase” (Popescu, 1972b la p. 107 şi fig. 1 la p. 106).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu (1972b, p. 107).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Ileanda. Limita superioară este la contactul discordant cu Stratele de Hida.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (ii) In cuprinsul Stratelor de Rohia au fost identificate Zona Globigerina tapuriensis/Globigerina tripartita şi Zona Globigerina cipervensis (Zonele standard de foraminifere planctonice P 19-N 4) (Popescu, 1972b, la p. 111).

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: Stratele de Rohia din sudul Ariei Prelucii şi Stratele de Valea Lăpuşului de la est de Preluca sunt sincrone, reprezentând faciesuri heteropice (Popescu, 1972b, p. 107).