Stratele de Pucioasa

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău (Pintenul de Homorâciu).

3.  Vârsta: Oligocen.

4.  Sinonimie: “Gresia de Fusaru (cu marne de Pucioasa)”, “Gresia de Kliwa inferioară (cu marne de Pucioasa şi disodile)” (Motaş,  Harta geologică 1: 100,000 foaia Vălenii de Munte).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Nord Râncezi (la NE de Vălenii de Munte). (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 36-Ploieşti, caroul a1 (Motaş et al., 1967; Săndulescu et al., 1968); Harta geologică 1: 100,000, foaia Vălenii de Munte.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Popescu (1952, p. 116) descrie la Râncezi, în cuprinsul Paleogenului Pintenului de Homorâciu, o stivă de 1000-1100 m grosime, de Strate de Pucioasa tipice, în care se intercalează la diferite nivele 4-5 pachete de câte 20-80 m grosime constituite din strate groase de Gresie de Fuasaru. Intercalaţiile groase în facies de Fusaru sunt grosiere, micacee, calcaroase, cu alteraţie gălbuie. Variaţiile de facie sunt vizibile în Valea Bâsca Chiojdului unde Stratele de Pucioasa au caracter flişoid, cu gresii cu hieroglife, iar Gresia de Fusaru sporeşte cantitativ, iar în bază apare Gresie de Kliwa dură. In Valea Buzăului şi în zona internă a Pintenului de Homorâciu (Broasca, V. Bontu Mare) Stratele de Pucioasa apar doar la partea inferioară a stivei şi au caracter de fliş, în timp ce Gresia de Fusaru formează un pachet de 500-600 m grosime. La Nehoiaşu, în partea externă a Pintenului de Homorâciu, Gresia de Kliwa atinge 400 m grosime şi trece în sus la Strate de Pucioasa cu intercalaţii subţiri de Gresie de Fusaru.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii):

8.  Limite: Limita inferioară la contactul cu Şisturile Disodilice. Limita superioară la contactul cu Stratele de Vineţişu.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: