1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);
Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Segarcea; (iii) Platforma Moesică.
3. Vârsta: ?Ladinian superior-Carnian.
4. Sinonimie:
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Forajul 68-Motoci, la nord de Craiova, jud. Dolj; (ii) Marginea nordică a Platformei Moesice, între Filiaşi şi Balş (jud. Dolj, Olt). Forajele 2-Işalniţa, 80-Poiana, 234-Craiova. Harta geologică 1:200,000, foaia 41-Craiova, caroul b4.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) La localitatea tip forajul 68-Motoci stiva are 674 m, fără a fi fost traversată complet (2031-2705 m) şi este constituită dintr-o succesiune de roci terigene (argile, gresii, conglomerate), brecii vulcanice şi bazalte porfirice. Există trei intervale cu produse vulcanice: (a) curgeri de bazalte porfirice negre, cu olivină (2535-2536 m); (b) brecii vulcanice cu fragmente de bazalte şi melafire (2605-2608 m); (c) microgresii şi microbrecii vulcanice cu fragmente de melafire (2704-2705 m). Pe baza datelor geofizice, roci eruptive se situează şi în intervalul 2200-2300 m. Rocile magmatice sunt bazalte cu olivină, bazalte porfirice, melafire, brecii de explozie, tufuri, gresii tufacee. Piroclastitele şi tufitele pot constitui uneori constituentul exclusiv al stivei sedimentare. Grosimea secvenţelor cu curgeri de roci bazice variază între 22 şi 580 m. Acestea sunt aliniate V-E. Valoarea maximă de 580 m a grosimii a fost măsurată în forajul 81-Morunglav unde talpa sondei a rămas în rocile bazice.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Paraschiv (1981, p. 80).
8. Limite: Limita inferioară este necunoscută. Limita superioară, discordantă, este la contactul cu depozite jurasice (Paraschiv, op. cit., fig. 2 la p. 78).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:.
11. Corelări: Paraschiv (op. cit., p. 80) corelează Complexul Sedimentar-Vulcanogen de Motoci cu Orizontul Argilos-Grezos de Beiu şi cu partea inferioară a Orizontului Grezos-Nisipos de Curmătura (ambele membri ai Formaţiunii de Segarcea).
Literatura citată
Paraschiv D., 1981, Asupra conţinutului litostratigrafic al Formaţiunii de Seagarcea. Mine, Petrol, Gaze, 32, 1-2, 77-81.