Stratele de Cuzăplac

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Chattian-Aquitanian (Egerian mediu).

4.  Sinonimie: “Couches de Zimbor inférieurs (= Couches de Cuzăplac)” (Moisescu, 1972, p. 12);  “Stratele de Cuzăplac” (Moisescu, 1975b, p. 138, cu listă de sinonimii); “Orizontul argilelor roşii” (al Stratelor de Zimbor) (Rusu, 1977, p. 141).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Cubleşului, la est de Cuzăplac, pe Valea Almaşului, jud. Cluj (harta geologică în Moisescu, 1975b); (ii) Valea Corneştilor, Bozolnicu - Sutoru, Valea Dîncului, la Tămaşa, Mierţa (harta geologică în Moisescu, 1975b). In zona Cluj - Huedin - Românaşi [bazinul Văii Nadăşului şi al Văii Almaşului (la NE de Valea Beneia), Valea Agrijului, la nord de satul Poarta Sălajului] (v. harta geologică în Moisescu, 1975b).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Moisescu (1972, p. 12) Stratele de Cuzăplac, groase de 40-160 m, sunt constituite din gresii şi argile cu pietrişuri şi sunt foarte sărace în fosile. Argilele au o culoare roşcată. Aspecte caracteristice ale formaţiunii au fost descrise pe Valea Cubleşului unde, formaţiunea groasă de circa 150 m, este constituită dintr-un pachet de 35-40 m grosime de pietrişuri şi argile roşcate cu pietrişuri, urmate de o intercalaţie de 3 m nisipuri cuarţoase verzui, peste care stau 90-110 m argile roşcate cu pietrişuri (Moisescu, 1975b, p. 140). Pe Valea Dîncului, la Tămaşa, formaţiunea aflorează pe un interval de circa 100 m grosime în care există “o alternanţă deasă de marno-argile brune-violacee sau numai violacee, verzui, verzui-albicioase cu nisipuri albăstrui-albicioase sau verzui, brunii, gresii microconglomeratice şi argile violacee-brunii spre partea superioară” (Moisescu, 1975b, p. 141-142 şi coloana A în planşa XXI); (ii) In Valea Corneştilor formaţiunea aflorează pe circa 19 m grosime şi este constituită din pachete de gresii friabile şi nisipuri marnoase şi grezoase de 2-10 m grosime, care conţin dungi limonitice şi subţiri cruste marnoase disodiliforme. In Valea Ruginoasa sunt dominante argile roşcate cu pietrişuri.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Moisescu (1972, p. 12); (ii) v. Sinonimie.

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Stratele de Cetate (membrul superior al acestora numit Gresia de Var) ale Oligocenului superior. Limita superioară este la contactul cu Stratele de Cubleşu (formaţiune grezoasă cu cărbuni).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Moisescu (1975b, Tabelul 22 la p. 144) prezintă o listă de faună cu Crassostrea (Crassostrea) cyathula, Polymesoda (Pseudocyrena) convexa aff. brongniarti, Theodoxus, Tympanotonos (Tympanotonos) margaritaceus. Moisescu (1978, p. 255) menţionează şi mamifere (Anthracotherium de talie mare şi Benaratherium).

10.  Mediul depoziţional: După Moisescu (1978, p. 263) “deşi stratele de Cuzăplac sunt predominant roşiatice, ele nu au un caracter net continental”. Materialul de origine al formaţiunii este format în fazele cu climat cald şi umed din Eocen şi apoi transportat de torenţi şi ape curgătoare în bazinul sedimentar.

11.  Corelări: