1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Membrul Stratelor de Hoia (Moisescu, 1975, Tabelul 2 la p. 28); (iii) Depresiunea Transilvaniei.
3. Vârsta: Oligocen inferior (Moisescu, 1975b, Tabelul 2 la p. 28; Tabelul 4 la p. 250).
4. Sinonimie: “Chouches de Hoia” (Moisescu, 1972, p. 10); “Stratele cu labyrinthum şi Turritella” (Moisescu, 1975b, p. 29).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Nu a fost precizată o localitate tip care să cuprindă toate aspectele faciale ale formaţiunii; (ii) Dealul Hoia şi Pădurea Mănăştur la Cluj şi Valea Groapa Stiavului, la Păuşa (pentru faciesul coraligen al formaţiunii); Valea Groapa Stiavului şi Valea Bodiei din estul Mezeşului (pentru faciesul cu miliolide); Cordoş (Valea Seacă), Valea Berescoaia la Mera, Pârâul Poienii, Sardu (Dealul Acastăilor), Valea Bodiei (Moisescu, 1975b, p. 32-53).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Această formaţiune a fost definită pentru a cuprinde atât Stratele de Hoia (facies calcaros-coraligen) cât şi echivalenţii stratigrafici ai acestora (Moisescu, 1975b, p. 30) constituiţi din depozite grezoase-marnoase-calcaroase (faciesuri heteropice, corelabile). Faciesurile separate în cuprinsul formaţiunii sunt:
1. Faciesuri coraligene (Faciesul de Hoia) cu calcare cu corali şi nummuliţi (la Dealul Hoia) (două strate de 1-1,2 m, respectiv 0,6-0,8 m grosime cu mulţi nummuliţi, corali, briozoare); cu nummuliţi şi alge (Lithothamnion) lângă Pădurea Mănăştur; cu corali la Hodişu (Valea Peşterii), Valea Treznei, Valea Ciumărnei la NV de Păuşa.
2. Faciesuri cu miliolide (Faciesul de Groapa Stiavului) Sub Faciesul calcaros apare un nivel marno-calcaros albicios-albăstrui de 0,75 m grosime (la Groapa Stiavului). La Valea Bodiei acest facies de 2,45 m grosime începe cu un lumaşel cu nummuliţi şi bivalve, urmat de marne şi gresii cu cochilii şi frecvente miliolide.
3. Faciesuri grezo-calcaroase şi grezo-marnoase cu moluşte, nummuliţi, corali. In cuprinsul acestora se distinge: a) un facies grezo-calcaros (Faciesul de Berecoaia) gros de 4 m constituit din marne calcaroase şi grezocalcare, gresii negricioase şi gălbui, marne verzui, fosilifere; b) un facies grezo-cochilifer (Faciesul de Valea Ciumărnei) gros de 1,35 m; c) un facies marnos şi grezos, cu mulaje de fosile (Faciesul de Petrinzel) gros de 4 m.
4. Faciessul grezo-calcaros cu Tympanotonos labyrinthum (Faciesul de Petrindu), de 0,8-1,5 m grosime este reprezentat fie de o gresie fină, cuarţoasă-micaferă, foarte dură, cu multe fosile, fie de un calcar cu Turritella şi Tympanotonos.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Moisescu (1975b, p. 29-53).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu marnele albăstrui cu briozoare, oligocen inferioare; limita superioară este la contactul cu Stratele cu Subtrigona (Moisescu, 1975b, pl. XVII).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Faciesurile coraligene au furnizat numeroase moluşte şi alte tipuri de fosile, inclusiv diverse specii de corali solitari (Moisescu, 1975, Tabelul 4 la p. 34-38). Nummuliţii fac parte din grupul Nummulites fabianii. Faciesul cu miliolide conţine nummuliţi şi alte foraminifere ((Moisescu, 1975, Tabelul3 la p. 33). Faciesul grezo-calcaros şi grezo-marnos are un conţinut fosilifer redat în Moisescu (1975, tabelele 5-8). Faciesul grezo-calcaros de Petrindu este bogat fosilifer. Domină Tympanotonos şi Polymesoda.
10. Mediul depoziţional: Marin de şelf intern.
11. Corelări:
Literatura citată
Moisescu V., 1972, Mollusques et Echinides stampiens et égériens de la region de Cluj- Huedin - Românaşi ( Nord- Ouest de Transylvanie) . Mém. Inst. Géol. 16, 152 p.
Moisescu V., 1975b, Stratigrafia depozitelor paleogene şi miocen-inferioare din regiunea Cluj-Huedin-Românaşi (NW-ul bazinului Transilvaniei) (Harta geologică sc. 1:87.000). AN, 47, 5-211.