Gresia de Dunavăţ

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Nalbant;  (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: neprecizată, probabil post-Bathonian inferior (Bajocian-Bathonian, conform sugestiei lui Grădinaru, 1984, fig. 5; 1995, p. 21).

4.  Sinonimie: “Stratele de Denistepe” (Patrulius et al., 1974, p. 87 şi harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor jurasice”, sc. 1:200,000 din acelaşi raport); “Dunavăţu Formation” (Grădinaru, 1984, p. 63; 1993, nepaginat); “Formaţiunea de Dunavăţu” (Grădinaru, în Mihăilescu et al., 1989, p. 3); “Dunavatu Fm” (Grădinaru, 1995, p. 21); “Gresia de Dunavăţ” (Baltres, în Baltres et Antonescu, 1998, p. 16; Baltres, 2003, p. 75); “Grès de Dunavăţ” (Baltres, în Antonescu et Baltres, 1998, p. 161).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Carabair, o culme izolată, situată la 4-5 km vest de satul Dunavăţul de Jos, Jud. Tulcea. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5670.625; Y= 4986.925; Harta geologică, 1:200,000, foaia 39-Sulina caroul c1 (Mutihac et Bandrabur, 1967, 1967a); Harta geologică, 1:50,000, foaia 154a-Dunavăţu de jos (Mihăilescu et Grădinaru, 1989); foaia 136c+154a-Mahmudia+Dunavăț (Baltres et al., 2016).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Gresii cenuşiu-verzui, sticloase în stare proaspătă, fin granulare, micacee. Prin alterare gresiile, iniţial masive, devin cafenii şi se desfac în plăci neparalele sau în corpuri sferoidale. Stratele, groase de până la 4 m, prezintă variate structuri mecanice (canale de eroziune, structuri de curent la baza stratelor), bioglife vermiforme, structuri Zoophycos şi Nereites. Gresiile resedimentează galeţi centimetrici de argile şi rare blocuri de 1-1,5 m lungime, de calcare cu amoniţi (Grădinaru, 1984, fig. 5; 1993, nepaginat; 1995, p. 21). Gresiile au caracter de turbidite proximale şi conţin, către baza succesiunii, oolite resedimentate (Grădinaru, op. cit., 1984, fig. 5). Acest autor a estimat, cu totul exagerat, grosimea succesiunii de la Carabair la 150 m.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Grădinaru (op. cit., 1984, p. 63, fig. 3). Pe o “Schiţă de hartă geologică în regiunea Dunavăţu”, este figurat Jurasic mediu (Bajocian-Bathonian) pe aria dealului Carabair (Dragastan et Grădinaru, 1975, fig. 2); (ii) Baltres (op. cit., 2003, p. 75-76).

8.  Limite: Limita inferioară nu aflorează iar partea superioară a stivei a fost erodată.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Grădinaru (1984, fig. 3; 1993, nepaginat; 1995, p. 21). Grădinaru (în Mihăilescu et al., op. cit., p. 3) citează o faună bajocian-bathonian inferioară (Bositra buchi, Holcophylloceras mediterraneum, Phyllopachyceras sp., Litoceras adelae, Nannolitoceras sp.) din blocuri resedimentate  în Gresia de Dunavăţ. Acestea constituie un terminus post quem pentru datarea Gresiei de Dunavăţ.

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: