1. Statutul numelui: Informal, ieşit din uz
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău (Petece de rabotaj).
3. Vârsta: Oligocen inferior, posibil şi Eocen superior.
4. Sinonimie: “Hieroglyphensandstein” (Teisseyre, 1897, p. 572).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Feţele Târgului, la Târgu Ocna, jud. Bacău; (ii) Harta geologică 1:100,000 în lucrarea lui Preda (1917); Harta geologică 1: 200,000, foaia 21-Bacău, caroul c3 (Dumitrescu et al., 1968; 1970a); Harta geologică 1: 50,000, foaia 81a-Târgu Ocna (Săndulescu et al., 1998).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Neprecizată. In România Teisseyre (1897, p. 572-573) a descris sub denumirea Hieroglyphensandstein (Gresie cu Hieroglife), gresii cuarţoase, micacee, cu glauconit, fine, tari sau moi, în strate subţiri, verzui şi roşcate, cu numeroase hieroglife vermiforme. Conţinutul în carbonat de calciu este variabil. Gresiile cu aceste caractere sunt specifice Stratelor de Târgu Ocna; (ii) După Băncilă (1958, p. 289) faciesul marginal al Eocenului Pânzei de Tarcău din partea de sud a Sinclinalului Drajna şi de pe Valea Buzăului, la Sibiciu, păstrează caracterul de “Strate cu Hieroglife” reprezentate prin alternanţe de marne şi gresii subţiri. In Valea Sibiciului Stoica (1944, p. 65) descrie astfel Stratele cu Hieroglife, de vârstă eocen superioară: stivă de 800-1000 m de “gresii cuarţoase, tari, bogate în foiţe fine de mică albă, calcaroase cu spărtură pronunţat curbicorticală, cu numeroase diaclaze umplute cu calcită şi cu frecvente hieroglife pe faţa inferioară. Adeseori se întâlnesc gresii micacee mai slab cimentate, cu feţe cărbunoase, bogate în urme de plante”. Gresiile sunt predominante îndeosebi spre baza succesiunii, alternând cu marne verzi, calcaroase sau verzi cu pete roşcate. In sus, sporesc marnele faţă de gresii. Marnele şi gresiile conţin frecvent fucoide şi o bogată microfaună (foraminifere aglutinante, mai rar calcaroase).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) In România, Teisseyre (1897, p. 572-573 şi Harta Vălenii de Munte din această lucrare).
8. Limite: Limita superioară este situată la contactul cu Şisturile Menilitice.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Listă de foraminifere în Stoica (1944, p. 66-67).
10. Mediul depoziţional: Marin
11. Corelări:
Literatura citată
Băncilă I., 1958, Geologia Carpaţilor Orientali. Ed. Ştiinţifică, 368p.
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p.
Preda D.M., 1917, Geologia regiunii subcarpatice din partea de sud a districtului Bacău. AN, 7, 428-574.
Săndulescu M., Bădescu D., Popescu O., Băceanu I., 1998, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 81a-Tg. Ocna.
Stoica C., 1944, Paleogenul din Valea Sibiciului (judeţul Buzău). Rev. Muz. Mineralogic-Geologic, Cluj, 8, 1, 64-85.
Teisseyre W., 1897, Zur Geologie der Bacauer Karpathen. Jahrb. d. k.k. Geol. R-A, 47, 702-703.