Gresia de Deniz Tepe

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Nalbant; (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: neprecizată; estimată în intervalul Rhaetian-Toarcian (posibil Sinemurian inferior).

4.  Sinonimie:   pro parte ‘Keuper-Sandstein (?)’ (Peters, 1867, p. 164, 168, fig. 13); ‘Die Sandsteine des Denis Tepe’ (Kittl, 1908, p. 467); pro parte ‘Gresii şi argile şistoase triaso-liasice’ (Murgoci, 1914, p. 409); ‘Stratele de Denistepe’ (Patrulius et al., 1974, p. 87 şi pe harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor jurasice”, sc. 1:200,000 din acelaşi raport); ‘Denis Tepe Formation’ (Grădinaru, 1984, p. 62); ‘Stratele de Denis Tepe’ (Mirăuţă et al., 1986, p. 31); ‘Denis Tepe Fm’ (Grădinaru, 1995, p. 21, 52; 1993, nepaginat); ‘Gresia de Deniz Tepe’ (Baltres în Baltres et Antonescu, 1998, p. 11; Baltres, 2003, p. 74); ‘Grès de Deniz Tepe’ (Baltres, în Antonescu et Baltres, 1998, p. 161).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Deniz Tepe, Jud. Tulcea. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5633,.425; Y= 4986.55; Z= 262. (ii) Dealul Coci Tepe, la nord de Deniz Tepe şi forajul de mică adâncime 57/90 (Baltres în Baltres et al., 1991, p. 14, pl. 5, fig. 3); Harta geologică, 1: 200,000, foaia 38-Tulcea, carourile b3, c3 (Mirăuţă et al., 1967; 1968); Harta geologică,  1: 50,000, foile 135c-Cataloi (Mirăuţă et al., 1985; 1986); 153a-Babadag (Szasz et al., 1981; 2018).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Stiva sedimentară, de peste 250 m grosime, prezintă o evidentă tendinţă de a deveni din ce în ce mai grosieră şi mai masivă, în sens ascendent (secvenţă tip coarsening upward, de progradare). Partea inferioară (cu gresii masive; microconglomerate şi gresii gradate; gresii cu stratificaţie încrucişată la scară decimetrică şi cu variate alte structuri: canale de eroziune, toroizi ridaţi, armored mud balls, mecanoglife de mari dimensiuni, diverse bioglife) conţine două intercalaţii turbiditice în facies de Nalbant, de câte 4 şi 5 m. Partea superioară este constituită din gresii masive, monotone, în strate de 0,7  până la 10 m grosime. Pentru detalii descriptive v. Baltres (în Baltres et Antonescu, op. cit., p. 11-16).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Prima menţiune şi descrierea acestei unităţi litostratigrafice se găseşte în Patrulius et al. (1974, p. 87 şi harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor jurasice”, sc. 1:200,000 din acelaşi raport). Descrierea actualizată şi desemnarea ei ca membru al Formaţiunii de Nalbant, în Baltres (Baltres et Antonescu, 1998, p. 11-16; Antonescu et Baltres, 1998, p. 161); Baltres (op. cit., 2003, p. 74-75).

8. Limite: Limita inferioară este necunoscută în aflorimente. Este posibil ca Gresia de Deniz Tepe să se aştearnă peste  depozite turbiditice în facies de Nalbant. Limita superioară este necunoscută.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Grădinaru (op. cit., 1984, fig. 2) menţionează la partea inferioară a succesiunii din dealul Deniz Tepe amonitul Metophyoceras sp., de vârstă sinemurian inferioară.

10. Mediul depoziţional: Gresia de Deniz Tepe reprezintă umplutura unui canal asociat părţii proximale a unui con turbiditic submarin. Sensul de transport al sedimentelor a fost de la sud spre nord. Grădinaru (op. cit., p. 63) denumeşte conul turbiditic submarin, din care face parte Gresia de Deniz Tepe, “Nalbant Fan” (Conul de Nalbant).

11. Corelări: