1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Faciesul de Fusaru; (iii) Pânza de Tarcău.
3. Vârsta: Oligocen (Pătruţ, 1951).
4. Sinonimie: “Strate de Pucioasa” (Mrazec et Popescu-Voiteşti, 1912).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Ialomiţei, la Pucioasa.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Alternaţă de gresii calcaroase cenuşii, gresii nisipoase micacee şi marne sau argile negricioase, având uneori aspectul unor adevărate disodile. Arenitele sunt constituite din granule de cuarţ angular sau subangular (50 - 60%), feldspaţi (1 - 2%), muscovit şi biotit (1 - 2%). Cimentul calcitic, reprezintă 40 – 42 % din masa rocii. Intr-o diagramă M.L.Q. aceste arenite, reprezintă câmpul ortocuarţitelor calcaroase (Mihăilescu în Mihăilescu et.al., 1978). O caracteristică a Stratelor de Pucioasa, o reprezintă prezenţa sferosideritelor. Stratele de Pucioasa au un pronunţat caracter ritmic format din alternanţe binare (marne nisipoase cenuşii, argile verzi) şi ternare (prin apariţia unor strate subţiri de gresii calcaroase). Pătruţ (1951) descrie în Stratele de Pucioasa trei orizonturi: Orizontul inferior al stratelor de Pucioasa(cca. 300 m), "constituit dintr-o alternanţă de argile şocolatii cu eflorescenţe galbene de sulf, cu argile cenuşii - verzui, cu intercalaţii rare de gresii cu hieroglife" (p. 38), Orizontul grezos (cca. 50 m grosime) "constituit dintr-o gresie masivă, bine stratificată, muscovitică, de tipul Gresiei de Tarcău" (p. 38) şi Orizontul superior al Stratelor de Pucioasa (cca 800 m grosime) format "dintr-o alternanţă de argile şocolatii cu argile vineţii muscovitice. Foarte frecvent, se observă intercalaţii de calcare dure, cenuşii cu fragmente indeterminabile de lamelibranchiate, precum şi un schelet de peşte, determinat de Paucă ca Scomber, probabil specia voiteşti" (p. 38).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mrazec (1912, cf. Băncilă, 1958, p. 263); (ii) Pătruţ (1951, p. 38).
8. Limite: Stratele de Pucioasa cu gresie de Fusaru, stau peste Orizontul şisturilor disodilice inferioare şi conţine deasupra, Orizontul Stratelor de Vineţişu (Izvoarele).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Fragmente indeterminabile de lamelibranchiate, precum şi un schelet de peşte, determinat de Paucă drept Scomber, probabil specia voiteşti.
10. Mediul depoziţional: Măsurătorile de direcţii de curent efectuate, arată provenienţa vestică a acestor depozite (zona V. Ialomiţei – V. Teleajenului). Acest studiu arată provenienţa carpatică a materialului detritic. Bazin adânc.
11. Corelări:
N. Mihăilescu, 2002
Literatura citată
Băncilă I., 1958, Geologia Carpaţilor Orientali. Ed. Ştiinţifică, 368p.
Mihăilescu N., Jipa D., Panin N., 1978, Direcţii de curent şi arii sursă pentru depozitele de fliş paleogen din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R.
Mrazec L., 1912, Asupra liniei de încălecare Pecineaga-Camena (Dobrogea). D. S. Inst. Geol., 3, 163-165.
Mrazec L., Popescu-Voiteşti I., 1912a, Date noi pentru clasificarea Flişului carpatic. D. S. Inst. Geol., 3, 33-48.
Pătruţ I., 1951, Contribuţii la cunoaşterea Paleogenului din jud. Prahova. D. S. Inst. Geol., 32, 37-42.