Şisturile Disodilice Superioare

1.  Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Cutelor Marginale  şi petece de rabotaj  şi Pânza Subcarpatică.

3.  Vârsta: Oligocen (? Miocen inferior).

4.  Sinonime: "Disodile superioare" (Băncilă, 1958).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Carpaţii Orientali, Subcarpaţii Moldovei; Harta geologică 1: 200,000, foile 13-Piatra Neamţ, (Mirăuţă, 1968; Joja et al., 1968b), 21-Bacău, carourile a2. b2, c2, c3 (Dumitrescu et al., 1968; 1970a) şi 29-Covasna, (Dumitrescu et al., 1968; 1970b); Harta geologică 1: 50,000, foile 80b-Slănic Moldova (Săndulescu et al., 1990), 63d-Comăneşti (Micu et al., 1990), 63b-Zemeş (Constantin et Micu, 1998) şi 81a-Tîrgu Ocna (Săndulescu et al., 1998).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Şisturile disodilice superioare au o alcătuire complexă. Ele pot admite intercalaţii de gresii de tip Kliwa (uneori slab curbicorticale), dar şi de calcare sideritice. In unele zone (foaia Covasna şi foaia Bacău (în Unitatea cutelor marginale)) la partea superioară a Şisturilor disodilice superioare se separă un pachet flişoid alcătuit din gresii curbicorticale, marne şi argile cenuşii, verzi şi roşii (separat ca "orizont flişoid superior" (Stratele de Strigoiu, Renz, 1938), pachet care suportă o gresie de tip Kliwa (numită "Gresia de Băhneanu"). In cadrul Şisturilor disodilice superioare pot apărea şi intercalaţii de tufuri dacitice, parţial bentonizate (semnalate de Albu în 1950 şi 1952, dar şi de Mirăuţă, 1969). Pe pârâul Goru Şisturile disodilice superioare conţin intercalaţii (semnificative) de conglomerate cu elemente de şisturi verzi. Şisturile disodilice superioare reprezentate litologic prin şisturi disodilice cu intercalaţii de calcare sideritice şi de conglomerate cu elemente verzi apar la zi pe arii foarte întinse la Năruja şi la Vrîncioaia (Unitatea subcarpatică). Tot în cadrul Unităţii subcarpatice, în cuprinsul foii Bacău, Şisturile disodilice superioare ating o grosime de 80 m şi conţin intercalaţii centimetrice, rare, de gresii cuarţoase cenuşii şi de marne cenuşii. Pachetul flişoid care apare la partea superioară a Şisturilor disodilice superioare şi gresiile de Kliwa subţiri de peste acest pachet pot fi cunoscute şi în cadrul lamelor de şariaj (rabotaj).

7.  Referinţa tip (i): Alte referinţe (ii): (i) Dumitrescu (1948); (ii) Harta geologică 1: 200,000, foile 13-Piatra Neamţ, 21-Bacău şi 29-Covasna; Harta geologică 1: 50,000, foile 80b-Slănic Moldova, 63d-Comăneşti, 63b-Zemeş şi 81a-Tîrgu Ocna.

8.  Limite: Şisturile disodilice superioare se dispun peste Gresia de Kliwa si suportă Menilitele superioare.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10.  Mediul depoziţional: Marin.

11.  Corelări: Gresia de Băhneanu, separată peste "orizontul flişoid superior", (distins ca Strate de Strigoiu) ar putea fi echivalentă stratigrafic cu Gresia de Kliwa superioară din cadrul Unităţii (Pânzei) de Tarcău. In acelaşi timp "orizontul flişoid superior" ar putea fi un echivalent stratigrafic al Stratelor de Podu Morii la nivelul faciesului marginal.

                                                                      Dr. Mircea Ţicleanu, 2009