Şisturile de Jaslo

1.  Statutul numelui: 

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Nivele în Disodilele inferioare şi Gresia de Fusaru şi Gresia de Kliwa (Grasu et al. 1988, p. 153, fig. 82, tab. 34); (iii) Pânza de Tarcău, Pânza Cutelor Marginale.      

3.  Vârsta: Oligocen. 

4.  Sinonimie: “şisturi calcaroase, foioase, fine de tip Iaslo“ (Săndulescu et Săndulescu 1964b, p. 393); “Les Calcaires de Jaslo“ (Grasu et al., 1982, p. 5; Alexandrescu et Brustur, 1985, p. 173); “Calcarele de Jaslo“(Grasu et al., 1988, p. 153); “Şisturile de Jaslo“ (Săndulescu et al., 1989, p. 24).               

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip se află în afara ţării noastre, în Carpaţii Nordici; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 29-Covasna, (Dumitrescu et al., 1968; 1970b).          

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii):   Secţiunea tip se află în afara ţării noastre. Alexandrescu et Brustur (1985, p. 178-183) prezintă istoricul cercetării Şisturilor de Jaslo, alcătuirea şi poziţia lor stratigrafică). Aspectul de teren al Şisturilor de Jaslo este marcat de o fină laminaţie paralelă dată de o alternanţă deasă de lamine milimetrice, albe şi cenuşii-negricioase, vizibile pe suprafeţele spălate sau expuse. Li se asociază calcare cenuşii-albicioase sau negricioase, lipsite de laminaţii, dar conţinând cherturi. Conţinutul în CaCO3 al Şisturilor de Jaslo este de 63-76%, iar materia organică este prezentă în proporţie de 0,51-5,92% (Grasu et al., 1988, p. 154 şi Tab. 46). Săndulescu et al. (1989, p. 24) arată că Şisturile de Jaslo conţin trei tipuri litologice: şisturi calcaroase albe, fin laminate, în strate de 1-10 cm grosime; calcare albe, compacte, în strate de până la 8 cm grosime; calcare argiloase (= marno-calcare) gălbui, în strate de până la 20 cm grosime. Aceste roci, când sunt prezente în Strate de Pucioasa cu intercalaţii de Gresii de Fusaru, apar la 2-3 nivele stratigrafice distanţate la 65-70 m grosime stratigrafică şi totalizează 0,9-1 m grosime. In orizontul inferior al Gresiei de Kliwa ele constituie un singur nivel de 0,35-0,4 m grosime.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Uhlig (1883, din Alexandrescu et Brustur, 1985, p. 178); (ii) Săndulescu et Săndulescu (1964a, p. 393), Săndulescu et al. (1989, p. 24), Grasu et al. (1982, p. 5-10).

8.  Limite:  La noi în ţară Şisturile de Jaslo apar la două nivele stratigrafice (Grasu et al., 1988, p. 153): a) In Disodilele Inferioare constituie intercalaţii subţiri, de 2-45 cm, ce prin cumulare constituie 1,8-5,4 m grosime; b) In Gresia de Fusaru şi Gresia de Kliwa, nivelul cu intercalaţii de Şisturi de Jaslo de 2-12 cm grosime cumulează un total de 1-2 m grosime.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Şisturile de Jaslo sunt constituite aproape exclusiv din nannoplancton şi foraminifere planctonice (globigerine). Sunt citate şi resturi de peşti.       

10.  Mediul depoziţional: Marin restrictiv (parţial euxinic), favorabil acumulării materiei organice (Grasu et al., 1988, p. 155). Adâncimile la care s-au acumulat Şisturile de Jaslo pot fi estimate după informaţiile referitoare la Disodilele Inferioare (400 m) şi la  Gresia de Fusaru + Kliwa (500 m) (Bădescu, 1998, p. 193).

11.  Corelări: