1. Statutul numelui: Ieşit din uz.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Conţine un membru: Gresia de Moineşti (Preda, 1917, p. 441); (iii) Pânza de Tarcău (Petece de rabotaj din Culmea Berzunţului, la nord de Tg. Ocna).
3. Vârsta: Preda (1917) a cuprins în această denumire litologii cu vârstă variabilă. Ceea ce a fost denumit Seria Inframenilitică laTeţcani, Câmpeni şi Hârja are vârstă miocen inferioară (Burdigalian). Seria Inframenilitică de la Solonţ aparţine Oligocenului mediu. O altă parte a asuccesiunii astfel numite are vârstă eocen superioară ori chiar senoniană (Preda, în Macovei et al., 1956, p. 45).
4. Sinonimie: “marne inframenilitice” Cobălcescu (1883, citat de Preda, 1917, p. 439, nota 1; Preda, în Macovei et al., 1956, p. 45). “Seria Inframenilitică (Strate de Tg. Ocna)” (Preda, 1917, p. 439); “Orizontul inframenilitic” (Mateescu, 1917, p. 263); pro parte Stratele de Târgu Ocna.
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 21-Bacău, carourile b3, c3 (Dumitrescu et al., 1968; 1970a); Harta geologică 1: 50,000, foaia 81a-Tg. Ocna (Săndulescu et al., 1998).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Preluăm traducerea în limba franceză a textului lui Cobălcescu (1883) (după Preda, 1947, în Macovei et al, 1956, p. 45): “Ce sont, à la partie supérieure, des argiles luisantes, grises, bleuâtres et schistoïdes, des marnes et des argiles cendrées en couches plus ou moins minces et vers la partie inférieure, des grès grisâtres et bleuâtres, assez friables remplis de tout petits feuillets de mica blanc et qui alternant avec les argiles luisantes. Ces grès paraissent être de plus en plus abondants vers la profondeur; et ce sont ces grès et les argiles dures avec lesquelles ils alternant surtout quand celles-ci renferment de la damourite, qui me semblent être le niveau des gisements de pétrole”. Preda (1917, p. 440) dă următoarea definiţie: “Seria inframenilitică este alcătuită dintr-un complex variat de roci detritice reprezentate în special prin marne, gresii şi brecii verzi”. “Breciile verzi constituesc roca coducătoare a Seriei inframenilitice pentru că numai ele din toată seria cuprind câteva resturi de fosile reprezentate prin Nummuliţi mici, Orbitoide, Briozoare, Pectinide, Ostrea, spicule de Echinizi şi fragmente de Lithothamnium”. In timp ce marnele cenuşii, roşcate, vişinii, albe sunt mai frecvente în partea inferioară a formaţiunii, şi alternează cu gresii în strate mai groase, gresiile mai abundente la partea superioară apar în strate subţiri sau de până la 0,5 m grosime, sunt calcaroase, cenuşii închis, gălbui. Gresiile trec adesea în sus la brecie verde. Mateescu (1917, p. 263-264) descrie drept “Orizontul inframenilitic” o stivă de 80 m grosime de la Piatra Necule, P. Milcov, constituită din conglomerat breciform cu elemente verzi, în strate de 0,5-2 m grosime, în alternanţă cu marne micacee şi gresii cenuşii-verzui, cu hieroglife.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Cobălcescu (1883, citat de Preda, 1917, p. 439 şi Preda, 1957, în Macovei et al., 1956, p. 45) introduce denumirea “marne inframenilitice”. Numele “Seria Inframenilitică (Strate de Tg.-Ocna)” a fost dat de Preda (1917, p. 439); (ii) Mateescu (1917, p. 263-264), Preda (1957, în Macovei et al., 1956, p. 45).
8. Limite: Limita inferioară este tectonică. Limita superioară este la contactul cu Şisturile Menilitice.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In brecii: nummuliţi, orbitoizi, briozoare, bivalve, echinide, Lithothamnion. In marne sunt prezente bioturbaţii (fucoide), bioglife la baza stratelor de gresie.
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări:
Literatura citată
Cobălcescu Gr., 1883, Studii geologice şi paleontologice asupra unor tărâmuri terţiare din unele părţi ale României. Mem. Şcolii Militare Iaşi, Ed. Socec et Teclu, 1-28, Bucureşti.
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p.
Macovei, G., Atanasiu, I., Codarcea, A., Dumitresco, I., Filipesco, M., Grigoraş, N., Jekelius, E., Kräutner, Th., Macarovici, N., Mateesco, St., Mrazec, L., Murgeanu, G., Paucă, M., Popesco, Gr., Popesco-Voiteşti, I., Preda, D.M., Protesco, O., Simionesco, I., Stefănesco, D., Streckeisen, A., Văscăuţanu, Th., 1956, Roumanie. In: P. Pruvost (ed.) Lexique Stratigraphique International. Europe. Fasc. 13a, 119 p.
Mateescu St., 1917, Comunicare preliminară asupra geologiei regiunii colinelor subcarpatice din districtul R.- Sărat. D. S. Inst. Geol., 7, 261-270.
Preda D.M., 1917, Geologia regiunii subcarpatice din partea de sud a districtului Bacău. AN, 7, 428-574.
Săndulescu M., Bădescu D., Popescu O., Băceanu I., 1998, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 81a-Tg. Ocna.