1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) “Seria” de Zimbru; (iii) Pânza Transilvană (klippe şi olistolite rezultate din desmembrarea ei).
3. Vârsta: Carnian.
4. Sinonimie: “Calcarele Pietrei Zimbrului” (Popescu et Patrulius, 1964, p. 103); “Calcarul de Zimbru” (Patrulius et Popescu, 1976, p. 16).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Piatra Zimbrului la est de Pietrele Doamnei şi la sud de Vârful Rarăului, jud. Suceava (v. harta geologică în Popescu et Patrulius, 1964); (ii) Olistolite de dimensiuni reduse în nordul Sinclinalului Rarău (cariera Botuş; izvoarele Pârâului Braniştea).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Calcarul de Zimbru constituie o klippă sedimentară alcătuită “dintr-o alternanţă de calcare vag stratificate, fin granulare, cenuşiu deschis sau cenuşiu închis, la anumite nivele şi roşii (de facies Hallatatt), cu mici accidente silicioase nodulare lentiforme sau stratiforme, şi de calcare albe, masive, bioclastice (recifogene) cu corali, hidrozoare (Actinostromaria) şi spongieri calcaroşi (Colospongia, la partea superioară a stivei); calcarele fin granulare conţin Halobiidela diferite nivele... la partea inferioară a succesiunii”. Popescu et Patrulius (1964, p. 103) aduc unele precizări: partea inferioară, vag stratificată a stivei are 6-8 m grosime; întreaga stivă calcaroasă are 70-80 m grosime; spre nord est grosimea calcarului scade treptat până la dispariţie; (ii) Pe versantul nord-estic al culmii Rarăului Calcarul de Zimbru constituie o lamă de 700 m lungime care prezintă o variaţie laterală, fiind reprezentat prin calcare stratificate (strate de 10-20 cm grosime) coraligene, de culoare cenuşiu deschis, cu accidente silicioase; calcare nisipoase cenuşiu-închis, calcare microdetritice, calcare marnoase, calcare spatice, calcare dolomitice gălbui. Calcarele stratificate conţin corali, amoniţi, brachiopode, Halobiidae. Conglomeratele calcaroase cretacice din Rarău conţin stânci de calcare masive şi stratificate de tipul Calcarului de Zimbru.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu et Patrulius (1964, p. 103).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Jaspurile Ladinianului. In succesiunea reconstituită a “Seriei” de Zimbru Calcarul de Zimbru este urmat de Calcarul de Popi.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Bivalve: Halobia vixaurita, H. cf. latecostata (descrisă drept varietate de H. styriaca în Popescu et Patrulius, 1964, p. 103) (indicând vârsta Carnian inferior =Cordevolian); Halobia praesuperba, H. cf. styriaca, H. austriaca (indicând vârsta Carnian superior a calcarelor de culoare mai închisă şi nivele calcarenitice).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Popescu G., Patrulius D., 1964, Stratigrafia Cretacicului şi a klippelor exotice din Rarău (Carpaţii Orientali). AN, 34, 2, 73-118.