1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Pânza de Bedeleu, Unitatea de Trascău).
3. Vârsta: Kimmeridgian-Tithonian mediu.
4. Sinonimie: “Formaţiunea mixtă vulcanogen-sedimentară” (Bordea et al., 1968, p. 227); “Formaţiunea mixtă (vulcanogen-sedimentară)” (Lupu, 1972, p. 24); “Magmatite mezozoice” pe Harta geologică 1:200,000, foaia 18-Turda, caroul c2.
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) După Lupu (1972, p. 24) formaţiunea constituie o fâşie homoclinală de 1 km lăţime şi 12 km lungime în Culmea Bedeleului din Munţii Trascăului, jud. Alba; (ii) La sud de Masivul Trascău formaţiunea se extinde pe 20 km lungime. In Valea Muntelui şi Valea Drăgoiului apar mici petice de acoperire cu compoziţia Formaţiunii Mixte. Formaţiunea este figurată pe harta geologică 1:50,000 din lucrarea Bordea et al. (1968); Harta geologică 1:200,000, foaia 18-Turda, caroul c2 (Lupu et al., 1967).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Bordea et al. (1968, p. 227 şi fig. 6) descriu în zona Galda-Rîmeţi “marno-calcare cenuşii-verzui şi violacee (strate cu Aptychus), gresii cenuşii, calcare grezoase brune, silicifiate, cărora li se asociază curgeri şi piroclastite bazaltice.”. După Lupu (1972, p. 24-25) în Unitatea de Trascău formaţiunea conţine ofiolite şi calcare. Ofiolitele includ bazalte care alternează cu strate de calcar de 5-15 cm, rar 1 m grosime. Sunt prezente ortofire şi oligofire lentiliforme. Calcarele sunt constituite dominant din micrite cu accidente silicioase stratiforme şi lentiliforme. Micritele pot conţine feldspaţi şi cuarţ de neoformaţie şi sunt adesea recristalizate. Uneori sunt prezente intrasparite şi intrabiosparite cu bioclaste de alge şi microbrecii cu fragmente de calcare şi mai rar cuarţite şi şisturi cristaline. Intercalaţiile calcaroase sunt mai numeroase în nordul ariei de extindere şi devin mai rare spre sud unde este prezent un singur nivel de calcare la partea superioară a formaţiunii.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bordea et al. (1968, p. 227-228); (ii) Lupu (1972, p. 23-26).
8. Limite: Limita inferioară este neprecizată. După Bordea et al. (1968, p. 228) limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Wildflysch Cenuşie din zona Galda-Rîmeţi. După Lupu (1972) în Unitatea de Trascău limita superioară, către Calcarele de Stramberg, este gradată (alternanţă de calcarenite şi de micrite cu accidente silicioase şi cu feldspaţi de neoformaţiune).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) După Lupu (1972, p. 26) în micritele părţii inferioare ale formaţiunii sunt prezenţi frecvent radiolari şi Saccocoma aff. tenella. Cu apariţia în stivă a calcarenitelor apar şi Bacinella irregularis, Salpingoporella aff. pygmaea, Coscinoconus, Textularia, oftalmiide. La partea superioară a succesiunii a fost identificat Semiformiceras semiformis (Tithonian mediu).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bordea S., Bordea Josefina, Georgescu V., Mantea G., Puricel R., 1968, Asupra prezenţei unei forme hauteriviene în masivul calcaros Cetea-Pleaşa din zona Galda-Rîmeţi. D.S. Inst. Geol., 54, 1, 223-234.
Lupu M., 1972, Stratigrafia şi structura formaţiunilor mezozoice din Munţii Trascău. Rezumatul tezei de doctorat, 56 p.
Lupu M., Borcoş M., Dimitrescu R., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 18-Turda, Notă explicativă, 43 p.
Lupu M., Borcoş M., Dimian M., Lupu Denisa, Dimitrescu R., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 18-Turda.