1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (iii) Apusenidele Nordice, Unitatea de Bihor (Munţii Pădurea Craiului, Grabenul Remeţi).
3. Vârsta: Liasic superior (Toarcian).
4. Sinonimie:
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Vadu Crişului malul stâng al Crişului Repede, Valea Mnierei la vest de D. Crucii; versantul sudic al D. Crucii; sub cota 471 de la vest de Valea Boiului; în vestul Munţilor Craiului la Poniciori, Vălăul Preguzului, Pârâul lui Marcheş, Grabenul Remeţi. (Popa în Patrulius et al., 1982, p. 64-65); Harta geologică 1:200,000, 9-Șimleul Silvaniei, carourile c2, c3 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c); Harta geologică 1:50,000, foile 40b-Zece Hotare (Bordea et al., 1986) şi 41a-Remeţi (Patrulius et al., 1973).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Patrulius et al. (1982, p. 32) “Compoziţia depozitelor toarciene din Pădurea Craiului este relativ uniformă, caracterizată prin dominanţa marnelor. In succesiunea marnelor se găsesc intercalate marnocalcare şi calcare marnoase de 10-15 cm grosime, precum şi marne sau marnocalcare siltice. Culoarea dominantă este cenuşiu deschis. In stare proaspătă rocile marnoase prezintă o vagă tentă albăstruie, iar când sunt alterate tonuri gălbui, rareori o culoare alburie. Se întâlnesc şi marnocalcare negricioase, cu pirită mai mult sau mai puţin abundentă. Printre varietăţile particulare ale depozitelor toarciene din această regiune sunt de semnalat marne cenuşii cu pete galbene, de tipul “Flackenmergel”. Pe alocuri, amoniţii conţinuţi în aceste roci sunt parţial conservaţi în fosfat.”. Grosimea formaţiunii este de 5-15 m, de obicei sub 10 m.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (în Patrulius et al., 1982, p. 30-33).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Calcarele şi Marnele cu Noduli de Silexit. Limita superioară, fără discontinuitate litologică, este la contactul cu depozite cu faună aaleniană (Poniciori).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Abundente cefalopode: belemniţi, uneori numeroşi, asociaţi cu coprolite fosfatizate cu aspect de noduli mamelonaţi; amoniţi foarte frecvenţi la anumite nivele, au valoare cronostratigrafică la nivelul zonelor şi subzonelor; bivalve. Apar rar gasteropode şi brahiopode. Popa (în Patrulius et al., 1982, p. 65) dă o listă de faună din Grabenul Remeţi. Liste de brahiopode dau Patrulius et Iordan (în Patrulius et al., 1982, p. 104); (ii) Zona Tenuicostatum, Zona Serpentinus (Subzonele Exaratum şi Falcifer), Zona Thouarsense (Subzonele Striatulum, Fallaciosum), Zona Bifrons (Subzonele Braunianus şi Fibulatum), Zona Variabilis, Zona Levesquei, Zona Aalensis (Popa, 1971, p. 51-55, pentru amoniţii Zonei Bifrons din Grabenul Remeţi); Patrulius (în Patrulius et al., 1982, p. 31-33; Popa (1981, p. 235-238).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bordea S., Bordea Josefina, Mantea G., Costea C., 1986, Harta geologică scara 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare.
Lupu M., Borcoș M., Giușcă R., Bleahu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei.
Patrulius D., Lupu M., Borcoş M., 1968c, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei. Notă explicativă. 46 p.
Patrulius D., Popa Elena, Cîmpeanu Şt., Orăşanu Th., 1973, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 41a-Remeţi.
Patrulius D., Popa Elena, Tomescu Camelia, Popescu Ileana, Iordan Magdalena, Pop G., Panin Ştefana, Bordea S., 1982, Cercetări biostratigrafice pentru corelarea formaţiunilor mezozoice. Formaţiuni jurasice şi neocomiene din Apusenii de Nord. Raport Fond Geologic I.G.R., 117 p.
Popa Elena, 1971, Amoniţii din Zona Bifrons în Toarcianul din Grabenul Remeţi (Munţii Apuseni). D. S. Inst. Geol., 57, 3, 49-56.
Popa Elena, 1981, La biostratigraphie des formations mésozoiques de la partie orientale de Pădurea Craiului (Monts Apuseni). AN, 58, 203-282.