Orizontul Bazal al Gresiei de Fusaru

1.  Statutul numelui: Informal, valid.           

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău.         

3.  Vârsta: Oligocen (Rupelian).      

4.  Sinonimie: ”Orizontul bazal al gresiei de Fusaru” (Băncilă, 1955, p. 1213; 1958, p. 254); ”Orizontul inferior (bazal) al gresiei de Fusaru” (Joja et al., 1968a, p. 41); ?”Orizontul cu marne calcaroase brune ” (Joja et al., 1968b, p. 21).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Orizontul bazal al Gresiei de Fusaru a fost identificat de-a lungul întregii zone interne a Pânzei de Tarcău. Harta geologică 1: 200,000, foile 5-Rădăuţi (Joja et al., 1968; 1968a), 13-Piatra Neamţ (Mirăuţă, 1968; Joja et al., 1968b), 21-Bacău (Dumitrescu et al., 1968; 1970a).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Neprecizată; Orizontul Bazal al Gresiei de Fusaru aflorează numai în părţile interne ale Pânzei de Tarcău, unde constituie un facies cu caractere de tranziţie între Gresia de Tarcău şi Gresia de Fusaru. Acest orizont este constituit dintr-o stivă de 50-60 m grosime, care începe cu o gresie microconglomeratică, bine cimentată cu calcit. Acest nivel conţine nummuliţi de 3-4 mm diametru. In continuare, gresiile sunt moi, mai fine şi mai argiloase decât Gresia de Tarcău şi formează strate de 0,5-2 m grosime. Intercalaţiile de 0,1-0,5 m grosime constituite din marne cenuşii şi gresii micacee, în plăci, curbicorticale, devin mai frecvente spre partea superioară a stivei. In cuprinsul Hărţii geologice 1: 200,000, foaia 5-Rădăuţi,  acest orizont are 40-50 m grosime şi este dominat de gresii cenuşii sau cenuşii-gălbui, în strate de 0,5-1 m grosime. Gresia este grosieră, micaferă, cu ciment carbonatic. Pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, orizontul are 30-40 m grosime şi este constituit din marne fin nisipoase, brune, şistoase, asociate cu gresii cenuşii, fine, cu pete ruginii (Joja et al., 1968b, p. 21). Gresiile apar spre partea superioară a stivei. Pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 21-Bacău, acest orizont este constituit din gresii de tip Fusaru asociate cu roci de tipul Podu Secu (Dumitrescu et al., 1970a, p. 37).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Băncilă (1955, p. 1213).    

8.  Limite:Limita inferioară se află la contactul cu Stratele de Podu Secu (Băncilă, 1958, p. 254) sau cu ”Marnele cu globigerine + gresii micafere” (în Săndulescu et al., 1989, schema stratigrafică). Pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 5-Rădăuţi, baza Orizontului bazal al Gresiei de Fusaru se află la contactul cu Stratele de Plopu (Joja et al., 1968a, p. 41). Limita superioară se află la contactul cu ”Orizontul Şistos ” al Gresiei de Fusaru.        

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Joja et al. (1963, citat de Joja et al., 1968a, p. 41-42) au identificat asociaţii de microfaună priaboniană cu Globigerina şi Globigerinoides.  

10.  Mediul depoziţional: Marin cu adâncimi de 500 m (Bădescu, 1998, p. 193).

11.  Corelări: Orizontul bazal al gresiei de Fusaru se situează la acelaşi nivel stratigrafic cu Şisturile Ardeziforme ± Gresia de Fierăstrău din Pânza de Tarcău şi din Pânza Cutelor Marginale.