1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (iii) Apusenidele Nordice, Unitatea de Bihor; Sistemul Pânzelor de Codru (Pânza de Moma, Pânza de Vălani).
3. Vârsta: (Anisian superior) - Ladinian-Carnian inferior (Illyrian superior Cordevolian).
4. Sinonimie: “Calcare recifale albe, masive (biomicrite, wackestone) cu structuri tip Stromatactis, uneori cu brecii calcaroase roşii – Formaţiunea calcarului de Wetterstein” (Harta geologică 1:50,000, foaia 41d-Răchiţele); “Formaţiunea de Wetterstein” (Harta geologică 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa); “Calcare albe recifale – calcar de Wetterstein” (Harta geologică 1:50,000, foaia 56b-Poiana Horea).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Masivul Wetterstein, în partea internă a Bajuvaridelor Occidentale din Munţii Alpi; (ii) Teritoriul Munţilor Pădurea Craiului, Platoul Padiş-Scărişoara (pe teritoriul Unităţii de Bihor); Harta geologică 1:50,000, foile 41a-Remeţi, 41d-Răchiţele, 56a-Pietroasa, 56b-Poiana Horea.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Pe teritoriul Unităţii de Bihor Calcarul de Wetterstein este dezvoltat în facies recifal şi subordonat lagunar, prezintă grosimi de 200 m în Munţii Pădurea Craiului şi 300 m pe Platoul Padiş-Scărişoara (Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p. 129). După acelaşi autor formaţiunea este constituită din “calcare masive recifogene, alb-cenuşii, pe alocuri roz sau gălbui, local dolomitizate în bază”. Calcarul de Wetterstein este esenţial bioclastic. In fereastra tectonică Sighiştel are loc înlocuirea laterală a calcarelor cu dolomite masive (Patrulius, în Patrulius et al., 1979b, p. 15). In Munţii Bihor, ceea ce ar corespunde faciesului cu dolomite laminitice şi calcare micritice şi peletale al părţii superioare a Calcarului de Wetterstein din Munţii Alpi este materializat de Formaţiunea de Scăriţa şi Formaţiunea de Ordâncuşa (Patrulius et al., 1979a, p.19). Pe teritoriul Sistemului Pânzelor de Codru Calcarul de Wetterstein apare foarte restrâns în Pânza de Moma unde este constituit din “calcare bioclastice de culoare deschisă, de vârstă presupusă ladiniană sau carnian-inferioară” (Patrulius et al., 1979a, p.19).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Gümbel (1861, citat de Patrulius et al., 1979a, p. 18); (ii) Mantea (1985, p.19-22).
8. Limite: Limita inferioară, în Pânza de Vălani, este la contactul cu Calcarul de Roşia către care are loc tranziţia prin intermediul unor calcare masive, cenuşii-deschis, pelsparitice (de tip Raminger) care conţin pe alocuri cherturi ((Patrulius, în Patrulius et al., 1979b, p. 15). Mantea (în Baltres et Mantea, 1995, fig. 3 la p. 46) arată că, în Unitatea de Bihor, Calcarul de Wetterstein se dispune transgresiv peste Formaţiunea de Crişul Repede, Formaţiunea de Padiş-Călineasa, Formaţiunea de Lugaş. Limita superioară este la contactul discordant cu Formaţiunea de Scărăriţa sau cu depozitele jurasice în facies Gresten.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Calcarul de Wetterstein de pe teritoriul Unităţii de Bihor conţine bivalve (Daonella pichleri, D. tridentina, d. cf. tyrolensis) la Dealul Scărişoara; alge dasicladacee (Diplopora annulata, Teutloporella nodosa, Macroporella beneckei) la Dealul Glimeiul la est de Damiş. In general, Calcarul de Wetterstein conţine o faună cu spongieri calcaroşi, corali solitari şi coloniali ramificaţi, hidrozoare, echinoderme, gasteropode, bivalve şi o microfloră cu alge dasicladacee. Mantea (1985, p. 19-21) prezintă aspectele microfaciale ale formaţiunii din Munţii Bihor-Vlădeasa).
10. Mediul depoziţional: Mediu marin recifal şi, subordonat, lagunar subtidal şi intertidal, favorabil unei diversităţi biologice.
11. Corelări:
Literatura citată
Baltres A., Mantea G., 1995, Sedimentologic evolution of Bihor Carbonate Platform (Northern Apuseni Mountains – Romania). Travaux ICSOBA, 22, 24, 43-59.
Bleahu M., Dimitrescu R., Bordea S., Bordea Josefina, Mantea G., 1980, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 56b-Poiana Horea.
Bleahu M., Bordea Josefina, Mantea G., Cioflică Gianina, Ştefan A., Popescu A., Marinescu F., Bordea S., 1985, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa.
Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H., 1976, Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad., 631 p.
Mantea G., 1985, Geological studies in the upper basin of the Someşul Cald Valley and the Valea Seacă Valley region (Bihor-Vlădeasa Mountains). AN, 66, 5-89.
Mantea G., et al., 1986, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia Răchiţele. Raport Fond Geologic I.G.R.
Patrulius D., Popa Elena, Cîmpeanu Şt., Orăşanu Th., 1973, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 41a-Remeţi.
Patrulius D., Antonescu E., Baltres A., Bleahu M., Bordea S., Dumitrică P., Gheorghian Doina, Iordan Magdalena, Panin Ştefana, Popa Elena, Popescu Ileana, Tomescu Camelia, Bordea Josefina, Mantea G., Mirăuţă Elena, 1979a, Studiul biostratigrafic şi petrologic al formaţiunilor triasice din pânzele de Codru (Munţii Apuseni) pentru stabilirea de repere paleontologice şi litologice în vederea corelărilor tectono-faciale. Raport Fond Geologic I.G.R.
Patrulius D., Bleahu M., Antonescu E., Baltres A., Bordea S., Bordea Josefina, Gheorghian Doina, Iordan Magdalena, Mirăuţă Elena, Panin Ştefana, Popa Elena, Tomescu Camelia, 1979b, The Triassic formations of the Bihor Autochton and Codru nappe-system (Apuseni Mountains). III-d Triassic Coll., Carpatho-Balkan Geol. Assoc., 2-7 October 1979, Guidebook to Field trip.