Gresia de Alba

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Nalbant (Baltres în Baltres et al., 1991, p. 13), decăzut din calitatea de formaţiune atribuită de Patrulius et al. (1974, p. 62); (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: Carnian superior-Norian.

4.  Sinonimie: “braunen Sandstein von Trestenik” (Peters, 1867, p. 168); pro parte “Keuper Sandstein” (Peters, op. cit., p. 168); “Sandsteine von Trestenic” (Kittl, 1908, p. 474); “Sandsteincomplex” (Redlich, 1908, p. 500); “Sandstein des Cilicthales” (Redlich, 1896, p. 501); pro parte “Gresiile şi argilele şistoase triaso-liasice” (Murgoci, 1914, p. 409); “Strate de Nalbant” (Atanasiu, 1940, p.42); “Flişul neotriasic” (Mutihac, 1964, p. 237); “Stratele de Nalbant” (Mirăuţă et Mirăuţă, 1962b, p. 134); “Strate de Alba” (O. Mirăuţă, 1966, în carnet de teren); “Flişul triasic superior” (Mirăuţă, 1966c, p. 507); “Formaţiunea stratelor de Alba” (Patrulius et al., 1974, p.62 şi pe harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor triasice”, sc. 1:200,000 din acelaşi raport); “the upper detrital formation” (Mirăuţă, 1982, p. 71); “Formaţiunea de Alba” (Mirăuţă et al., 1985, p. 6); “Formaţiunea detritică superioară” (Mirăuţă, în Mirăuţă et al., 1981, p. 29); “Formaţiunea stratelor de Alba” (Mirăuţă et al., 1986, p. 15); “Alba Beds” (Pomârleanu et Grădinaru, 1988, p. 10); “Formaţiunea de Alba” (Baltres et Mirăuţă, 1987, p. 40; Baltres, în Baltres et al., 1989, p. 11, 14); “Alba Fm. ” (Grădinaru et al., 1995, p. 52); “Gresia de Alba” (Baltres în Baltres et al., 1998a, p. 36; Baltres, 2003, p. 71); “Grès d’Alba” (Baltres, în Antonescu et Baltres, 1998, p. 160); “Alba Formation” (Grădinaru, 2000, p. 29).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Afloriment în satul Alba, în versantul stâng al văii Alba, Jud. Tulcea. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5619.950; Y= 4993.200; (ii) Gresia de Alba alcătuieşte şirul neîntrerupt de dealuri, începând de la satele Alba şi Izvoarele, spre nord, până la satul Teliţa şi de aici către vest, până la izvoarele văii Morilor. Arii mai restrânse de aflorare se găsesc între comuna Izvoarele şi est Babadag, precum şi la Dealul Lipca Mare. Forajul 69.802-Isaccea a traversat Gresia de Alba între metrii 1275,3 şi 1374. Hărţile geologice redau, de mult timp, răspândirea acestei unităţi litostratigrafice: “Geologische Uibersichtskarte der nördlichen Dobrudscha” scara 1: 420,000, sub legenda: ‘Schiefer un Sandsteine (Trias)’ (în Peters, op. cit.); “Carte géologique de la Dobrogea”, scara 1: 250,000, sub denumirea “Norien (supérieur?)” (în Ianovici et al., 1961); “Harta geologică a zonei Tulcea”, scara 1: 100,000, cu legenda: “Norian superior-Gresii-facies flişoid” (în Mutihac, 1964); “Schiţa geologică cu răspândirea depozitelor triasice”, scara 1:200,000, cu legenda: “Formaţiunea stratelor de Alba (Norian superior)” (în Patrulius et al., op. cit.); Harta geologică, 1: 200,000, foaia 38-Tulcea, carourile a2, a3, a4, b2, b3, b4, c3, c4 (Mirăuţă et al., 1967; 1968); Harta geologică, 1:50,000, foile 134b-Niculiţel(Savu et al., 1988); 134d-Priopcea (Seghedi et al., 1988); 135a+135c-Somova+Cataloi (Baltres et al., 2014); 135b+135d-Tulcea+Agighiol (Baltres et al., 2014); 153a-Babadag (Szasz et al., 1981; 2018); 153b- Sarichioi (Baltres et al., 2012).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) La localitatea tip aflorează gresii grosiere şi mediu granulare, în strate decimetrice. Aici baza succesiunii nu este vizibilă, iar partea ei superioară a fost erodată. Din observaţii făcute în întreaga arie de extindere  rezultă că faciesul de Alba este esenţial grezos dar conţine, în proporţii mult subordonate, microconglomerate cuarţoase şi calcaroase, conglomerate calcaroase, roci pelitice şi calcare. Grosimea stratigrafică măsurată în forajul Isaccea este de 75 m. Gresiile au granulaţie variabilă, dominant grosieră, sunt dure, compacte şi au ciment calcitic. Culoarea lor, în stare proaspătă, este cenuşie. Prin alterare supergenă capătă un aspect foarte caracteristic: o coloraţie cafenie sau brună, o pronunţată porozitate şi devin friabile, ca efect al decalcifierii şi al mobilizării hidroxizilor de fier. Grosimea stratelor este cel mai adesea metrică, dar sunt intervale, în stivă, dominate de  turbidite în strate centimetrice, asociate cu pelite. Stratele groase sunt masive, lipsite de structură sau conţin laminaţii paralele în partea inferioară şi mijlocie şi structuri dish la partea superioară. Stratele subţiri sunt vizibil gradate şi conţin structuri sedimentare caracteristice secvenţelor Bouma. La baza lor sunt vizibile variate hieroglife (flute casts, load casts, bioglife). Tipurile de ihnostructuri sunt descrise de Baltres (1999, p. 11-12). Constituenţii granulari ai gresiilor sunt cuarţul şi feldspaţii. Cimentul lor este foarte caracteristic: el este calcitic şi conţine totdeauna numeroşi romboedri de dolomit înconjuraţi de o franjă limonitică groasă. Intercalaţiile de conglomerate şi microconglomerate constituite din galeţi bine rotunjiţi de calcare triasice, prinse în matrice grezoasă, constituie lentile de 3-4 m grosime şi apar rar. Mult subordonate cantitativ sunt argilele negre, marnele foioase verzui şi calcarele negre. Ele sunt prezente cu precădere spre baza succesiunii.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mirăuţă (1966, note de teren) face prima referire la localitatea Alba (‘Strate de Alba’). Denumirea a intrat în uz fără a fi fost publicată. Patrulius et al. (op. cit., p. 62) îi atribuie calitatea de formaţiune (v. mai sus, 4. Sinonimie); (ii) Baltres (în Baltres et al., 1991, p. 13) introduce denumirea de “Gresie de Alba” şi îi atribuie calitatea de membru al Formaţiunii de Nalbant; Baltres (op. cit., 2003, p. 71-73).

8.  Limite: In valea Cilicului Gresia de Alba pare a succede Formaţiunii de Cataloi. La Izvoarele (D. Bujorul) şi la vest de Poşta (D. Chilizbaş) ea acoperă, fără tranziţie, blocuri de bazalte şi de calcare (Megabrecia de Bogola)  insedimentate la partea superioară a Formaţiunii de Cataloi, iar la sud de Niculiţel acoperă bazaltele Formaţiunii de Niculiţel. La D. Consul vine în contact tectonic cu Formaţiunea de Somova şi cu Riolitul de Consul. Limita superioară este necunoscută. La est de Babadag Gresia de Alba este acoperită transgresiv de depozitele cenomaniene ale Formaţiunii de Iancila.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Halobii în intercalaţii. Redlich (op. cit., p. 500) citează, la izvoarele văii Cilicului Halobia rugosa, iar Kittl (op. cit., p. 472) semnalează din acelaşi loc halobii cu caractere comune speciilor rugosa şi fallax. Aceste specii indică o vârstă carnian superioară. Asociaţiile de conodonte cu Gondolella noah şi Metapolygnathus angustus din calcare negre, intercalate către baza succesiunii, la D. Malciu de la Valea Teilor (altădată, Meidanchioi) şi la D. Carierei-Tulcea, indică de asemenea o vârstă carnian superioară (Mirăuţă, în Mirăuţă et al., op. cit., 1981, p. 30).

10.  Mediul depoziţional: Gresia de Alba reprezintă un facies asociat unui sistem depoziţional siliciclastic, de mare adâncă. Acumulările resedimentate au fost puse în loc prin cel puţin două mecanisme: curgere în masă şi curenţi de turbiditate, probabil în canale situate în zona proximală a unui con submarin. În forajul 69.802-Isaccea, tranziţia verticală de la Megabrecia de Bogola la gresii grosiere în facies de Alba indică o secvenţă fining upward,   de colmatare a unui canion submarin.                                           

11.  Corelări: