Formaţiunea Detritică a Hettangian-Sinemurianului Inferior (echivalentă Gresiei de Gresten)

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (iii) Apusenidele Nordice – Unitatea de Bihor.

3.  Vârsta: Liasic (Hettangian-Sinemurian inferior).

4. Sinonimie: “Complexul gresiilor cuarţitice (Hettangian-Sinemurian)” (Diaconu et Ionescu, 1970, p. 123); “Gresii cuarţitice şi argile, în parte refractare, în bază roşii şi cu brecii de calcare” (Patrulius et al., 1973, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 41a-Remeţi); “formaţiune detritică (hettangian-sinemurian inferior), echivalent facial al gresiei de Gresten (Grestenersandstein)” (Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p. 151); “Formaţiunea Gresiilor Cuarţitice şi a Argilelor Refractare” şi “Formaţiunea de Poniţa” (Patrulius et al., 1982, p. 23; v. fişa Formaţiunea de Poniţa); “Detrital Formation” (Mantea et al., 1981, p. 65; Mantea, 1985, p. 23); “Gresii şi conglomerate cuarţitice, şisturi argiloase roşii, calcare encrinitice cu Gryphaea arcuata obliquata- facies de Gresten” (Mantea et al., 1986, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 41d-Răchiţele); “Gresii şi conglomerate cuarţitice, şisturi argiloase, calcare cenuşii, encrinitice” (Bleahu et al., 1985, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa); “Gresii şi conglomerate cuarţoase, şisturi argilose, calcare negre” (Bleahu et al., 1980, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 56b-Poiana Horea); “Gresii cuarţitice cu intercalaţii de argile plastice, gresii fine micacee; în bază brecii cu elemente de calcare” (Bordea et al., 1986, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Harta geologică 1:200,000, foile 9-Șimleul Silvaniei, carourile c2, c3, d4 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c), 17-Brad, carourile a3, a4 (Bleahu et al., 1967, 1968); Harta geologică 1:50,000, foile 40b-Zece Hotare (Bordea et al., 1986), 41a-Remeţi (Patruliu et al., 1973), 41d-Răchiţele (Mantea et al., 1986; 1987), 56a-Pietroasa (Bleahu et al., 1985), 56b-Poiana Horea (Bleahu et al., 1980); Mantea (1985, harta 1:25,000 în lucrare).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 151) formaţiunea este constituită din trei intervale litologice (în ordinea succesiunii stratigrafice):

- Brecii cu calcare ladiniene şi depozite argilo-siltice roşii, micacee, care au grosimi metrice sau de 50-60 m, ca în forajele Toboliu şi Sântandrei;

- Gresii cuarţitice hettangiene, în strate groase, cenuşii  (gălbui prin alterare), cu intercalaţii de argile caolinoase, plastice (unele refractare) şi de şisturi argilo-nisipoase. Argilele plastice, cu grosimi medii de 1-2 m, apar întâi imediat peste argilele şi silturile roşii şi la 10-15 m mai sus, în stivă. Acest interval stratigrafic măsoară 100-180 m grosime şi se termină cu conglomerate cuarţitice fine, cu valoare de reper la limita cu intervalul litologic următor;

- Depozite argiloase sau argilo-marnoase siltice, gresii fine, micacee, slab calcaroase, gresii grosiere, cuarţitice, groase de 40-60 m. Aceste roci, atribuite Sinemurianului inferior sunt echivalente părţii superioare a Gresiei de Gresten. Spre estul Pădurii Craiului gresiile cuarţitice masive conţin doar subordonat argile şi şisturi argiloase micacee, brune şi negricioase şi stau direct peste depozitele intervalului litologic inferior (rocile roşii şi breciile) al formaţiunii (Valea Boiului, creasta dintre Crişul Repede şi Valea Neagră). In Grabenul Someşului Cald Mantea (1985, p. 23-24) a descris Formaţiunea Detritică groasă de 150-160 m, în Valea Onceasa şi la izvoarele Someşului Cald.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 151).

8.  Limite: Limita inferioară, discordantă, este la contactul cu Calcarul de Wetterstein, în crevasele căruia sunt uneori adânc infiltrate depozitele din baza formaţiunii. In Grabenul Someşului Cald acoperă Calcarul de Bucea în facies Gutenstein şi Stratele de Scăriţa. Limita superioară este la contactul cu Calcarul cu Gryphaea (= Formaţiunea Calcaroasă, echivalentă Calcarului de Gresten)

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Argilele plastice exploatate la Banlaca conţin plante fosile inventariate de Semaka (1966, citat de Patrulius în Ianovici et al., 1976, p. 24): Equisetites muensteri, Neocalamites carcinoides, Phlebopteris angustiloba, Clathropteris meniscoides, Cladophlebis rumana, Podozamites distans, Stachyotaxus lipoldi. Acestea provin din al doilea interval litologic al formaţiunii. Antonescu (citat de Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p. 151-152) a identificat spori şi polen (forajele de la Butan, Dealul Crucii şi în galeriile miniere de la Şuncuiuş şi Banlaca, în nordul Munţilor Pădurea Craiului): Dictyophyllites harrisi, Tripartina bulbifera, Toroisporis crassexinus, T. major, Carnisporites granulatus, Alisporites, Araucariarites australis, Monosulcites minimus şi multe alte specii.

10. Mediul depoziţional:

11. Corelări: