Formaţiunea de Zelişte

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Autohtonul Danubian, Zona Sirinia (Unitatea de  Bigăr; Unitatea de Herculane).

3.  Vârsta: Oxfordian superior-Kimmeridgian inferior.

4.  Sinonimie: “orizontul calcarelor cu jaspuri” (Răileanu, 1953).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Pârâul Rigol, afluent stâng al Dunării, la 1 km vest de Şviniţa (stratotip); Munteana, pe malul stâng al Dunării, la 2 km aval de confluenţa cu Valea Sirinia (parastratotip). Denumirea formaţiunii vine de la toponimul Zelişte, la NV de localitatea Şviniţa(versantul dunărean al Munţilor Almaj), jud. Mehedinţi; (ii) Formaţiunea a fost descrisă din Unitatea de Bigăr de Răileanu (1960, şi harta geologică 1:50,000 îmsoţitoare), Boldor et al. (1963, 1964 şi harta geologică 1:10,000, însoţitoare), Stilla et al. (1971 şi hărţile geologice însoţitoare 1:25,000 şi 1:50,000), Năstăseanu et al. (1982 şi harta geologică însoţitoare 1:50,000), Pop et al. (1998 şi harta geologică 1:50,000 din lucrare). In Unitatea de Herculane formaţiunea a fost descrisă de Năstăseanu (1979 şi harta geologică 1:50,000 din lucrare); Harta geologică 1:200,000 foile 32-Baia de Aramă, caroul d1 (Năstăseanu et Bercia, 1968; Năstăseanu et al., 1968), 40-Turnu Severin, caroul a1 (Savu et Ghenea, 1967; Savu et al., 1966); Harta geologică 1:50,000 foile 156a-Sviniţa (Năstăseanu et al., 1982), 140c-Svinecea Mare (Pop et al., 1994; 1997; 1998).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) La stratotip Formaţiunea de Zelişte constă în pelagite cenuşii şi cenuşiu-verzui, roşcate în părţile bazală şi terminală, dispuse în strate subţiri şi cu grosimi medii, care conţin frecvent silicolite nodulare, lenticulare şi uneori stratiforme (diagenetice). Intercalate, apar frecvent strate de calcarenite intraclastice allodapice (calciturbidite) cenuşii, groaiere, la fin granulare, unele cu lamine paralele şi (sau) oblice (secvenţe Tb, Tb-c), uneori asociate în bază cu calcirudite formând secvenţe granoclasate (Ta). Aceste calcare conţin silicolite sub formă de benzi în partea mediană a stratelor, lenticulare şi nodulare. Materialul carbonartic dominant al calciturbiditelor este format din bioclaste diverse (de echinide, moluşte, corali, alge calcaroase, foraminifere bentonice, peloide, oncoide şi rar ooide). La parastratotip (circa 90 m grosime) se remarcă unele aspecte particulare: pelagite negricioase în partea bazală a formaţiunii, urmate de pelagite verzui foarte silicifiate (5-7 m grosime); intercalaţii groase (1,3-6 m grosime) de pelagite (mud flows); seturi de calciturbidite allodapice; un nivel de tufite verzui şi rare cute gravitaţionale; (ii) Formaţiunea, cu un facies asemănător celui descris apare însă cu grosimi variabile (10-90 m) în Unitatea de Bigăr (grupată cu alte calcare neojurasice pe harta geologică 1:50,000 din Răileanu, 1960).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Pop (în Pop et al., 1994).

8.  Limite: Formaţiunea se dispune concordant peste calcarele nodulare ale Formaţiunii de Seretina, în sudul zonei Sirinia, şi peste marnele Formaţiunii de Bigăr în nordul aceleiaşi zone. Formaţiunea suportă concordant calcare nodulare ale Formaţiunii de Greben.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Pelagitele sunt formate în principal din nannoplancton calcaros cu microbioclaste de radiolari calcitizaţi, Globochaete, calcisfere, microbivalve (filamente), spiculi de spongieri, Saccocomide, Globigerinide, rare mulaje de amoniţi şi belemniţi. Fosilele din această formaţiune sunt Callyphilloceras manfredi (Oppel) (Răileanu, 1953; Răileanu et Năstăseanu, 1960); Colomisphaera fibrata (Nagy), Saccocoma sp. (Pop, în Pop et al., 1994); asociaţii bogate de radiolari cu Emiluvia orea Baumgartner et Dumitrică, Higumastra coronaria Ozvoldova, Quinquecapsularia megasphaerica Dumitrică et Baumgartner, Podobursa spinosa (Ozvoldova) (Dumitrică, 1995).

10.  Mediul depoziţional: Formaţiunea de Zelişte s-a acumulat în aria pantei externe (estice) a Bazinului Sirinia, prin procese de sedimentare pelagice dominante şi cu aporturi episodice de sedimente allodapice originare în platforma carbonatică adiacentă, prin curgeri gravitaţionale, îndeosebi prin curenţi de turbiditate, la adâncimi apropiate de zona de compensare a calcitului.  Formaţiunea este o entitate retrogradantă corespunzătoare unui ciclu eustatic major (ordinul 2) din timpul Jurasicului mediu, parţial şi superior. Sedimentele s-au acumulat în condiţii de adâncime maximă a bazinului, controlată de o subsidenţă relativ accentuată, dominant termică şi nivel marin ridicat, din etapa de evoluţie de tip post rift (Pop, în Pop et al., 1994).

11.  Corelări: Formaţiunea se corelează cu Formaţiunea de Valea Aninei din cuvertura Pânzei Getice (Zona Reşiţa) dezvoltată în facies de taluz bazinal (Pop, 1976) şi cu Formaţiunea de Gorganu din Unitatea de Mehedinţi (Munţii Vâlcan), în facies de platformă carbonatică (Pop, în Pop et al., 1998).

                                                                                                        Dr. Gr. Pop, 1998